Cum vrea Guvernul să ne bage mințile în cap

Chevron nu se retrage din România, dar vrea comunități deschise la explicații și cooperante. Aflat la Washington, premierul Victor Ponta le-a dat asigurări investitorilor americani din domeniul energiei că guvernul său „este decis să continue explorarea gazelor de șist”, iar cei care se opun vor rămâne, în final, „o minoritate radicală”, care nu va putea impune majorității renunțarea la un proiect strategic. Așadar, și-a luat, implicit, angajamentul că va convinge populația că exploatarea gazelor de șist „este bună pentru România”, ca și extracția aurului la Roșia Montană. Cum va reuși acest lucru, când, de aproape două luni, protestele împotriva mineritului cu cianuri se țin lanț, iar tentativa Chevron de a fora după gaze de șist la Pungești, Vaslui, a dus la revolta locuitorilor și la manifestații împotriva fracturării hidraulice? Ei bine, campania este în plină desfășurare, dar, eufemistic vorbind, ea nu se bazează pe cele mai cinstite metode. Iată un scurt rezumat.

1. Propagarea, prin repetiție, a ideii false că populația trebuie să aleagă între progres și stagnare („Vreți să ne dezvoltăm ca toate celelalte țări sau vrem să trăim într-un vis al anilor ’80, că nu o să mai avem nici mașini, exploatări de petrol?” – Victor Ponta, zilele trecute la Brașov). Exploatarea resurselor subsolului, chiar și cu riscuri majore pentru mediu și viața oamenilor, ar însemna bogăție, progres pe toate planurile, pe când păstrarea lor ar însemna menținerea în sărăcie, chiar regres. În realitate, nu se știe la cât se ridică rezervele de gaze, sunt numai estimări, pasibile de revizuiri în minus, ca în Polonia, iar bogăția – dacă va fi – se va simți peste cel puțin 5 ani și doar într-o măsură infimă va ajunge la oameni.

EXCLUSIV Ce se întâmplă cu bodyguarzii lui Călin Georgescu, după arestarea fostului prezidențiabil

05:00

NEWS ALERT SURSE | Vicepreședintele USR Dâmbovița Alexandru Munteanu a fost reținut de DIICOT în dosarul încălcării embargoului impus Belarusului de către UE

02:34

2. Proclamarea independenței energetice drept obiectiv absolut, în cazul gazelor de șist, și cultivarea mitului că România își exploatează direct resursele („De ce să nu le producem noi” – V. Ponta), deși statul primește doar o cotă parte (redevențe) din resursele pe care le-a cesionat unor companii străine. Subiectul redevențelor care, situându-se între 3 și 13, la sută, sunt printre cele mai mici din lume este sistematic ocolit de guvernanți, ei uitând, de asemenea, să vorbească despre efectul liberalizării prețului la gaze, în viitorul apropiat.

3. Practicarea dezinformării prin omisiune. Toți oficialii, în frunte cu președintele Băsescu și premierul Ponta, vorbesc despre beneficiile extragerii gazelor de șist prin fracturare hidraulică și ale mineritului cu cianuri, dar ignoră sau minimalizează pericolele, ca și cum am avea de-a face cu o industrie curată. Dacă, pe tema Roșia Montană, dezbaterea publică s-a produs la presiunea străzii, ieșind la iveală rapoarte geologice trucate care pun în pericol siguranța locuitorilor din zonă și a mediului, în cazul gazelor de șist o asemenea dezbatere nu a avut loc. Mai mult, avizele de explorare au fost date în absența studiilor de impact, pe care legislația noastră nu le prevede. O lacună ce avantajează  companiile și guvernul, fiindcă, astfel, pot susține la unison că oamenii nu au de ce să se teamă. De asemenea, nicăieri nu sunt prevăzute despăgubiri care să fie acordate direct persoanelor afectate, în cazul unui accident ecologic.

4. Discreditarea protestatarilor, prin etichetarea lor de către guvernanți, sub bagheta premierului, drept „extremiști”, „anarhiști”, „legionari” „violenți”. În acest fel, se urmărește izolarea opozanților din stradă de masa suținătorilor lor tăcuți, care ar trebui să-și piardă încrederea în ei și să le respingă idealurile ca fiind denaturate. „Extremiștii violenți” de la Câmpeni, împotriva cărora tuna și fulgera, duminică, premierul, au cântat însă și s-au rugat pentru salvarea Roșiei Montana, demonstrând că agresivitatea stă în tabăra cealaltă.

5. Intimidarea manifestanților prin îndemnurile insistente ale premierului și ministrului de Interne adresate forțelor de ordine, să intervină „dur”, dacă se încalcă legea și prin trimiterea unui mare număr de jandami împotriva comunităților rurale revoltate. Guvernul vrea să spulbere incomodele demonstrații de la București, organizate pe Facebook, ministrul Stroe ordonând: „Protestele ilegale să înceteze!”

6. Comandarea unor sondaje de opinie care arată că majoritatea populației este de acord cu proiectul Roșia Montană (în curând, și cu exploatarea gazelor de șist) și că Victor Ponta este lider la încrederea românilor. Guvernul ar avea, astfel, legitimatatea să ia ce măsuri dorește.

7. Scoaterea la înaintare a unei armate de politicieni și „analiști” care să susțină proiectelor guvernului, precum și demiterea oficialilor care îndrăznesc să se pronunțe împotriva acestora, precum directorul Institutului Geologic Român, Ștefan Marincea.

Cu astfel de practici, mai enervante chiar decât propaganda Gold Corporation, este puțin probabil ca Executivul să obțină sprijinul populației. Chevron a înțeles mai bine decât guvernanții că are nevoie de un „contract” social cu comunitățile locale pentru a porni activitatea. Dl. Ponta crede că rezolvă altfel: le scoate gazele de șist din cap cu forța.