Dragă Victor, dragă Klaus

Dragă Victor,

Probabil ești năuc și în jurul tău simți, poate chiar vezi deja, cum băieții își ascut mustăcind cuțitele acelea mari, mai abitir ca șaormarii profesioniști sâmbătă noaptea. Nu înțelegi cum, de ce și cine. Dacă ai fi fost mai atent la lecția de istorie și la mentorul dumitale, Adrian Năstase, dincolo de aura sa de pașă, ai fi reținut că, dincolo de un punct al aroganței bazate pe nimic, al călcării în picioare a celor care nu gândesc ca tine, al minciunii aruncate nonșalant în față, începe fierberea. Și clocotul ei îți azvârle mămăliga fix peste zâmbetul acela insultător, zeflemitor față de toți și de toate.

Înțelege că vremea propagandei de tip neocomunist, prin care ții puterea în mână de fier, mai funcționează doar în Rusia, și asta pentru că acolo chiar există o mână de fier, a lui Putin, nu o lăbuță pufoasă, ca în România. Alegerile nu se mai câștigă cu televizorul (sau cu televizoarele, la câte organe de media ai în slujbă), ca pe vremea întâistătătorului Iliescu, ba nici chiar cu Facebook-ul, așa cum propovăduiesc noii apostoli ai social media, zilele acestea. Oricâtă minciună, oricâte falsuri și dezinformări ar curge, ele se năruiesc când faci o greșeală fatală.

Tu ai făcut-o. Ai călcat în picioare un drept pe care românii au ajuns, cine-ar fi crezut, să-l pună pe picior de egalitate cu mâncarea și salariile. Dreptul la vot și cel la demnitate.

Înțelege, tu și partidul tău, că din 2012 paradigma s-a schimbat. Românii au învățat să iasă în stradă, cât de puțini or fi ei cei cu acest resort, atunci când ceva îi scandalizează, când îi calci prea tare pe bătătură. Traian Băsescu și-a luat-o peste bot din stradă, în 2012, când cu Raed Arafat, un fel de brand de țară la vremea respectivă, asta după ce guvernul său marionetă a tăiat pe nepusă masă pensiile și salariile. Tu însuți ți-ai luat-o peste nas din stradă, în 2013, când ai încercat să treci pe șest aurul de la Roșia Montană în administrarea total dubioasă, unii ar spune chiar periculoasă, a unei firme cu trecut incert, apoi tot fără prea multe explicații să înfigi sonda americană în bătătura țăranului moldav. Târziu, amețit, ca un adolescent plin de ifose și pretenții, civilizația protestului s-a deșteptat și în România, chiar sub nasul tău. Dar nu, e clar, istoria nu este punctul tău forte sau poate că ai impresia, nu ne-ar mira, că ești mai presus de ea.

Te-ai agățat ca înecatul de pai de ținerea sub bocanc a diasporei, cu orice preț, de frică. E de înțeles, în 2009, colegului dumitale Geoană de-acolo i s-a tras, dincolo de inepta sa vizită nocturnă la „spa”. Totuși, prețul a fost prea mare. Oricum pierdeai diaspora, orice ai fi făcut, pentru că românii ăia nu de bine ce le-a fost în România au plecat. Statistic, ei nu votează cu tine și cu stânga. Îngrădindu-i, înjosindu-i, ridicând din umeri zâmbăreț în fața lor, ți-ai tras însă singur preșul de sub picioare aici, în țară. Pentru că românii aceia nu s-au rupt de țară, iar energia lor vibrantă s-a transmis până aici.

Dragă Victor, în fine, nu mai poți fi premier. Trebuie să recunoști că ar fi penibil.

Dragă Klaus,

Uită-te bine în oglindă și repetă ca de pe prompter: nu tu ai câștigat alegerile. Le-a pierdut Victor, le-au câștigat românii pentru tine. Ești poate primul președinte al României care a ajuns în cea mai înaltă funcție în stat aproape parcă împotriva voinței sale, dus de valul de furie al votanților împotriva contracandidatului său. Nu a reușit asta nici chiar Băsescu în epoca Năstase. Ești primul președinte al României care parcă nu și-a dorit, căruia i-a fost cam egal între Cotroceni și Podul Minciunilor.

Ești primul președinte al României, în afară, desigur, de Ion Iliescu, căruia îi trage glonțul de argint altcineva: strada, votanții.

Înțelege că dacă vei conduce țara așa cum te-ai prezentat în public în campanie, nu va fi bine, oricâtă spoială nemțească și alură de spirit civilizat și reținut i-ai da. Învață să-i asculți pe cei din jurul tău și dacă poți, înconjoară-te de oameni mai deștepți ca tine. Nu căuta lachei supuși, nu proceda ca Victor.

Înțelege că, dincolo de campanie, o țară se conduce cu cifre, statistici, legi și reacții rapide. Deprinde-le. Tăcerea e de aur, reținerea și chibzuința sunt nobile, dar nu la Cotroceni. Nu când orice derapaj economic ne poate azvârli în jos, nu când la câteva sute de kilometri de noi Rusia se joacă cu tancurile pe hartă, nu când ai un Parlament și un Guvern care țin în șah statul de drept și economia.

Dragă Klaus, lumea are așteptări mari de la tine. Nu se știe care sunt, pentru că nici tu nu ai creat vreo așteptare, însă toată energia aceasta transpusă în urne trebuie să conteze la ceva. Fă-o să conteze.