Drumul PNL, un sens giratoriu

„PNL a înțeles perfect ce n-a mers și știe în ce direcție s-o ia și direcția să fie cel mai mare partid de dreapta, alternativă reală la PSD, prin soluții concrete oferite oamenilor care se uită spre PNL și cu bătălie constantă împotriva celor care astăzi batjocoresc România. Avem muniție, slavă Domnului”, a declarat Turcan, aflată, în continuare, în campania de pregătire a congresului liberalilor din vară.

Este a doua oară în decurs de o săptămână, când, vorbind de strategiile politice ale PNL, doamna lider rostește, belicos: „Avem muniție slavă Domnului”.

Muniție, pentru ce?! Pentru a-i ochi, la nesfârșit, pe inamicii pesediști, gândindu-te apoi că, deși îi ai în cătare, n-are cine apăsa pe trăgaci?! Dar de ce este necesar acest duel, permanent, organizat pe strada principală, între Saloon și office-ul șerifului, ca într-un western, mereu neterminat, de categorie C?

Păi, dacă spui „am înțeles perfect ce n-a mers și știm în ce direcție s-o luăm cu partidul”, iar sintagma imediat următoare este „avem muniție destulă”, e limpede că habar n-avem ce să facem, alta decât să ne epuizăm energiile politice într-un scandal steril.

Am mai scris aici că nu muniția este, în primul rând, necesară, nu canonada, în sine, zgomotul, scandalul nesfârșit, ci soluția – programul, strategia, limpezimea mesajului.

Nu de lunetiști e nevoie, ci de șefi de stat major, de un cap limpede și de creieri în acel cap. Nu scandalul e rostul PNL în politică, ci construcția unei alternative viabile la populismul actualei majorități, explicată limpede celor care tind să înțeleagă societatea dincolo de beneficiul lor imediat.

Nu a te duela cu PSD pe strada lui, în cartierul lui, încercând să-i convingi pe oamenii lui, cu adevărurile tale e „drumul PNL”, ci readucerea la viață a celorlalți, a celor „sastisiți” de scandalul politic, scârbiți de mizeria limbajului „parlamentar” de genul „mucii de pe pieptul…”, și mai știu eu ce.

Inutil te vei „înjura”, tu PNL, cu un PSD care funcționează pe principiul câinii latră, caravana trece.

Soluția este, o spun din nou, construcția, nu demolarea.

Și cum s-ar putea face asta într-un partid, câtă vreme Ludovic Orban spune: „Există două feluri de cicatrici pe care le port: cele care le am pe față, de la războaiele cu adversarii politici, și din păcate cicatrici în spate, care multe dintre ele sunt provocate de cei care trebuiau să stea în spatele meu, unii dintre colegii de partid, și, credeți-mă, acestea dor cel mai tare. Trebuie să formăm cu adevărat o echipă, să fim sinceri unul cu altul, să nu mai avem agende ascunse, să nu ne mai bârfim, să nu ne mai dăm la gioale”, iar Cătălin Predoiu adaugă pe Facebook: „Am fost și eu prin organizații și am constatat că PNL nu e deloc praf, are încă structuri puternice, dar se străduiesc unii să-l facă praf prin alegeri la masa verde, operațiuni jucăușe și buclucașe, cu baza de date MyPNL. Și toate astea în timp ce-și pun pe Facebook cuvinte frumoase ticluite de consultanți fancy”.

Dacă acesta este drumul PNL, atunci nu cred să aibă vreo ieșire.