Duhoarea unei bombe murdare

Duhoarea unei bombe murdare
Publicat: 05/04/2016, 09:35

Unii îmi vor aduce aminte de consilieri și de tot angrenajul militaro-consilieresc de la Casa Albă și Pentagon, și le dau dreptate, dar temerea mea este și rămâne justificată. Iar Trump și imaginea evocată fac parte dintr-un șir mai lung de figuri și fapte; am pornit de la summitul de la Washington privind securitatea nucleară. Scriu acest text la o zi după ce președintele Iohannis a declarat niște chestiuni destul de ermetice, de genul „…capacitatea de influență va fi consolidată prin faptul că România se va afla în prima linie a eforturilor de definire a unui cadru internațional pentru abordarea problemei terorismului nuclear și întărirea cadrului de acțiune în domeniul securității nucleare”; două cadre deosebite în aceeași frază, plus terorism plus securitate, va fi însemnând ceva, nu?!

Trecând peste cadre, să detaliem un pic. Trec peste excesele personajelor din Coreea de Nord, eforturile lor mi se par la fel de periculoase ca ale coiotului aceluia din desenele animate care vrea să prindă pasărea alergătoare – nu detaliez.

Dar hai să privim următoarele fapte: la doar două zile după atacurile din Bruxelles un paznic al unei facilități nucleare belgiene a fost ucis. Un procuror local a negat orice legătură cu terorismul, dar și dispariția cartelei de securitate a acestuia, dar nu este obligatoriu să-l credem.

Doi dintre teroriștii din Bruxelles au spionat casa unui important cercetător în programul nuclear belgian. Cei doi, spune un fost oficial din serviciile secrete franceze, voiau să construiască ceea ce se numește o „bombă murdară”, o armă nucleară care nu are forța unei bombe din arsenalele americane sau rusești, dar care poate face suficiente pagube în urma radiațiilor emise, a contaminării și a panicii. Laura Holgate, director la National Security Council pentru armele de distrugere în masă și terorism, consideră că o detonare a unei astfel de bombe este inevitabilă, declarându-se surprinsă că nu s-a întâmplat încă (declarația a fost făcută la un simpozion la Washington, cu trei ani în urmă). Mi se pare obligatoriu să o credem.

Trei la mână: doi foști lucrători într-o facilitate nucleară belgiană și-au părăsit slujbele și au plecat în Siria, să lupte cu ISIS.

Patru: Inspire, publicația Al Qaeda, dă sfaturi pentru acțiuni de terorism, ce merg de la lansarea de mașini 4×4 cât mai puternice și dotate cu lame tăioase în mulțimi până la folosirea „expertizei celor ce au lucrat în locații sensibile, care oferă oportunități unice”. Nu s-ar zice că organizația nu este lipsită de diplomație, cel puțin la nivelul limbajului, nu? Iar Washingtonul a aflat deja, și nu de azi sau de ieri, că inși intrați ilegal în țară au folosit identități false și s-au angajat în zone sensibile ale industriilor, inclusiv în unități nucleare.

Nu vreau să par prăpăstios, poate că tot ce am înșirat nu este decât material documentar pentru un thriller hollywoodian și nu un scenariu posibil în viața reală. Dar o să invoc un ultim argument; este vorba de Doomsday Clock, ceasul cu care de mai multe decenii savanții atomiști de la Universitatea din Chicago măsoară simbolic perioada pe care o mai are omenirea până la declanșarea războiului atomic și care a fost fixat pentru 2016 la doar trei minute de catastrofă. Doomsday Clock a fost „pornit” în 1947, la șapte minute până la miezul nopții, și a mai fost la trei minute în 1949 și 1984, iar în 1953 a fost fixat la doar 2 minute. Cel mai relaxat a fost în 1991, setat la 17 minute de catastrofă. „Trei minute este prea aproape, mult prea aproape… Decizia noastră este o expresie a consternării că liderii lumii nu reușesc să își concentreze eforturile și atenția asupra reducerii pericolului extrem al armelor nucleare și schimbărilor climatice… Acestea amenință însăși existența civilizației și ar trebui să fie principala preocupare a liderilor cărora le pasă de cetățenii și țările lor”, spun savanții atomiști.

De aia zic, e bine să ne aflăm „în prima linie a eforturilor de definire a unui cadru internațional pentru abordarea problemei”, dar ar fi bine să ne și îngrijim un pic de problemă, pentru că niciunde nu suntem prea departe de duhoarea unei bombe murdare.