• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

Epavele lui Traian Băsescu

Epavele lui Traian Băsescu
E limpede că Traian Băsescu nu acceptă înfrângerea. Ar fi ca și cum s-ar simți dispus să primească în venă injecția letală. Și când?! Exact în momentul în care a recunoscut că e pregătit să o ia de la capăt, să reintre în jocul politic.

E limpede că Traian Băsescu nu acceptă înfrângerea. Ar fi ca și cum s-ar simți dispus să primească în venă injecția letală. Și când?! Exact în momentul în care a recunoscut că e pregătit să o ia de la capăt, să reintre în jocul politic.

Nu-i vine să creadă că tocmai lui, unul dintre primii care au adus vorba despre coagularea dreptei, epavele i-au pregătit poziția de outsider. „Nu e bine domnu` Blaga, ceva e putred pe covertă!”, o fi gândit fostul comandant, și a dat drumul la canonadă în coasta sărăciilor de barcazuri.

„Am mai făcut și eu compromisuri, domnilor, dar parcă n-au fost atât de mizerabile, cum sunt ale voastre, de azi. Astea de le-au pus la cale unii de care nu mai încăpeam eu de ei pe scene. Care voiau să-și facă imagine și etichetă din necaz. Aceiași care sunt astăzi în mizeria compromisului exact cu cei care au dat lovitura de stat din 2007 și din 2012. Cum să faci fuziune cu PNL, să-i iei și numele, iar mâine PNL să fie același partid? Azi, PDL, care era fanionul statului de drept, se duce cu arme și bagaje direct acolo, pentru a acoperi nevoia analizei eșecului de la europarlamentare”, i-a ciuruit comandantul.

Și pe urmă, iar, alt rând de torpile.

„Liberalii trebuie să declare clar că regretă vara lui 2012.  Tupeul că mergem înainte și luăm ca breloc PDL depășește tot ce poate fi acceptat. E un compromis peste limitele admisibile”, a mai spus Băsescu.

Așa, deci?! „Breloc” la săgeata PNL; „compromis mizerabil”, „limite admisibile”.

Poate că e, într-adevăr, un compromis cam dur ceea ce face astăzi PDL. Mă întreb însă cine l-a împins în această situație?! Nu cumva, chiar tandemul Băsescu-Udrea?!

Nu Traian Băsescu și-a luat adio, melodramatic și irevocabil, de la partidul său, dezmoștenindu-l pen”că n-a ales-o, la ordin, pe Udrea președintă?! Nu Elena Udrea a plecat din Modrogan, nemulțumită că Blaga nu răspunde la comenzi? Nu a preluat ea conducerea noului partid, „clădit” pe fundația gândită și moșită de președinte?! Nu s-au implicat, ei doi, în campania PMP pentru PE cât au putut de tare, ca să-l urce la un procent de „două cifre”, lovind în PDL?

Da, sigur, Traian Băsescu a fost între primii care au vorbit despre coagularea dreptei. Când a văzut că-i groasă. Că partidul său și al Elenei Udrea e încă mic, neștiut și ne-nțărcat.

Președintele și-ar fi dorit, pesemne, o „coagulare a dreptei”, mai ales după europarlamentare, în jurul PMP și al Elenei Udrea, nucleu care să fi „magnetizat” PDL și FC, refăcând, astfel, vechea formațiune din Modrogan – aproape destructurată de cei doi -, de astă dată, însă, cu Udrea în pole position, până la revenirea lui Băsescu. Abia apoi, acest partid să facă, eventual, o alianță cu liberalii lui Iohannis.

Ce să-i faci?! Nu-i de ajuns să spui că „Obiectivul creării PMP a fost unul al viitorului, nu al ambițiilor” și că „România are nevoie de un partid nou, care nu a fost parte a compromisurilor”, ca să-l populezi, apoi, cu aceiași oameni vechi, pe motiv că „din păcate partidele se fac cu politicieni”, și să pretinzi ca lumea să te creadă.

Inchide