Mercedesul Ayatollahului Rafsanjani

Consiliul Gardienilor s-a pronunțat: dintre cei 686 candidați la prezidențialele din 14 iunie, au fost admiși în competiție 8. Între cei 8, doar 4 contează: Muhammad-Baqer Qalibaf (52 de ani), primarul Tehranului, Saeed Jalili (48 de ani), negociatorul șef al Iranului pe probleme nucleare, Gholam Ali Hadad Adel (68 de ani), fostul purtator de cuvânt al Parlamentului, cuscrul Liderului Suprem (fiica sa e măritată cu Mojtaba, unul dintre fiii Ayatollahului Khamenei) și Ali Akbar Velayati (68 de ani), fostul ministru de Externe, actualul consilier al lui Khamenei. O simplă privire pe listă conduce la ideea că în 2013 nu va fi ca la alegerile din 2009. Candidații sunt toți membri ai marii familii a apropiaților Liderului Suprem și se vor duela cuviincios, fără să stârnească mișcări de stradă. 

Anticipam (nu era greu de prevăzut) că duetul Ahmadinejad-Mashaei va primi o veste proastă. Cariera politică a cuscrilor Iranului se va încheia în iunie. Visul rocadei (Mashaei – președinte, Ahmadinejad – primvicepreședinte) s-a spulberat, odată cu eliminarea de pe liste a lui Esfandiar Rahim Mashaei, intimul actualului președinte. Era limpede că Ayatollahul Khamenei nu-i va îngădui lui Mashaei să intre în competiția electorală. Cât despre șeful Consiliului Gardienilor, Ayatollahul Jannati, acesta declarase cu doi ani în urmă, în stilul său inconfundabil: „Cât trăiesc, nu va fi niciodată admis să candideze”. Deviaționismul religios al lui Mashaei, împărtășit de Ahmadinejad, e un argument suficient pentru un rigorist precum Jannati.

INFRASTRUCTURĂ Un nou tren electric va fi pus în circulație. Călătorii vor putea ajunge mai rapid spre marile orașe din țară

14:16

VIDEO Salvare miraculoasă în Venezuela: Un copil de trei ani, găsit viu după șase zile de la cutremurele devastatoare. La cât se ridică numărul victimelor

14:08

Ceea ce însă a uimit pe toată lumea a fost faptul că Consilul Gardienilor l-a tăiat de pe listă pe Ayatollahul Rafsanjani, fostul președinte al Iranului (1989-1997), un (fost) apropiat al Ayahtollahului Khomeini și cel care l-a propulsat pe Khamenei, când i se dădeau puține șanse să-l succeadă pe Părintele Revoluției la conducerea țării.

Era greu de presupus că va fi descalificat, cu atât mai mult cu cât șansele sale electorale erau minime. Temutul personaj nu prea mai impresionează pe nimeni. Refuzul a fost mai cu seamă o palmă morală. Altminteri, relația strânsă cu Liderul Suprem se răcise brusc, începând cu  prezidențialele din 2009, când întreaga familie Rafsanjani a sprijinit reformiștii – Mișcarea Verde reprezentată de Hossein Mussavi, contracandidatul lui Ahmadinejad.

Năpraznice au fost atunci represaliile Liderului Suprem împotriva celui mai puternic, a celui mai bogat personaj din câte au existat de la Revoluția Islamică încoace, Marele Kuseh, cum l-a poreclit poporul (un cuvânt care, în farsi,  înseamnă deopotrivă „spân” – e singurul ayatollah fără barbă – și „rechin – e unul dintre cei mai lipsiți de scrupule). Mai ales că veneau din partea unuia care recunoștea că îi datorează totul și că, pomenindu-l în rugăciuni de două ori pe zi, nu-l pomenește destul. Un fiu și o fiică a lui Rafsanjani i-au fost aruncați în temniță.

Surprinzătorului refuz – (fiindcă Rafsanjani rămâne un reper al istoriei Iranului) –  o parte dintre membrii Consiliului au încercat să-i dea o explicație elegantă: este greu pentru un om de vârsta lui Rafsanjani (79 de ani) să facă față rigorilor funcției, să se concentreze atâtea ore pe zi. Deși mai sunt voci care îl creditează cu puterea de a relansa economic Iranul, cum făcut-o când era la cârma Guvernului (președintele Iranului e șeful Executivului).

Ayatollahul Jannati – tăios, ca de obicei, atât de inflexibil încât declarațiile lui mustesc de umor său involutar – a motivat astfel respingerea candidaturii lui miliardarului Rafsanjani: „Viitorul președinte trebuie să aibă  un stil de viață modest”. Conform acestui criteriu, niciunul dintre cei 8 selecționați nu s-ar califica, iar – între ayatollahi – Jannati însuși ar fi o floare rară. „Viitorul președinte nu trebuie să conducă un Mercedes” (trimitere la Mercedesul albastru al lui Rafsanjani). „Dacă veșmintele lui sunt simple, casa lui e simplă, mobila – simplă, va putea da el însuși pilda vieții simple pe care o propovăduiește altora”. Ai zice că doar faptul că Said Jalili a venit să-și depună candidatura la volanul unei Kia Pride l-a calificat din oficiu. Norocul lui Muhammad-Baqer Qalibaf că, licențiat în pilotajul de Airbus, se deplasează mai mult pe sus, scăpând vigilenței șefului Consiliului Gardienilor.

Habotnic și auster, Jannati nu e naiv. Vorbind despre Mercedes, știe bine că una dintre numeroasele companii ale Liderului Suprem (care, spre deosebire de Khomeini, predecesorul său, trăiește într-un lux de șahinșah – „rege al regilor”) e dealerul BMV în Iran. Dar alegerile în clicocrația religioasă iraniană nu au nici o legătură cu integritatea morală, ci exclusiv cu fidelitatea față de idealurile Revoluției. Iar acestea sunt întruchipate în persoana Ayatollahului Khamenei.