Monumente pe Calea Eroilor

Am plecat la Târgu Jiu, ca să joc tenis în turneul ITF Mirual Top Cup, cu un orizont de așteptare destul de neguros. Sunt pe trei sferturi oltean și un sfert bucovinean, așa că îmi cunosc consângenii din Oltenia profundă – de regulă, nu-i dau ordinea și curățenia afară din casă.

După primul meci, m-am dus la Coloana Infinită. În parcul cel mare care  o înconjoară, mi s-a părut în primele clipe că mă aflu pe undeva prin Elveția.

Sau la Wimbledon. Discul de gazon central, imens, tuns și îngrijit impecabil. O mireasmă amețitoare de iarbă cosită.  Alte mii de metri pătrați de pajiște perfectă și o pereche singuratică de îndrăgostiți heterosexuali  stând pe o pătură. Polițistul comunitar,  aflat cam în luna a opta, nu-i gonește de pe iarbă,  în schimb când pune geana pe cineva așezat cu picioarele pe bancă îi strigă de la distanță să și le dea jos.

EXCLUSIV Povestea din spatele fotografiei lui Nicușor Dan cu Donald Trump, de la New York. Gândul a aflat de ce președintele României a publicat poza abia după 10 zile de când a fost făcută

17:16

ULTIMA ORĂ Alertă cu bombă pe Aeroportul Internațional Chișinău. Pasagerii au fost evacuați de urgență

17:03

Cât vedeam cu ochii, pe aleile cu  pietriș mărunt și pe verdele ierbii,  nicio hârtiuță,  niciun chiștoc, niciun pet sau vreun pahar de plastic strivit.  Și vizitatorii nu lipsesc,  grupurile de turiști și de elevi vin unele după altele să pipăie Coloana, că de văzut o văd și în poze.

Am mers o tură desculț prin iarbă în jurul axei cosmice imaginate de Brâncuși. Pe urmă am trecut și pe la Poarta Sărutului, pe Aleea Scaunelor și am ajuns la Masa Tăcerii – dincolo, era Jiul. Calcarul ei părea patinat, ca și cum niște oameni de piatră ar fi stat la masa de piatră și ar fi mâncat în fiecare zi, dar și asta mi s-a părut firesc în curățenia uluitoare păstrată de-a lungul întregii linii drepte care încheagă amintirea eroilor căzuți în primul Război Mondial.

Am parcurs Calea Eroilor în sens invers decât a gândit-o Brâncuși, din eternitatea Coloanei, trecând prin crucea Bisericii Sfinții Apostoli,  până la primul monument al vieții, apa Jiului.

Dar dacă n-ai inspirația să te oprești și o iei pe firul apei, ajungi la Centrala Hidroelectrică Tg. Jiu, înfundată recent de un morman de sute de metri cubi, alcătuit din sticle și pungi de plastic, gunoi menajer, electrocasnice fărâmate, cârpe, animale moarte…

E și ăsta un monument, ridicat de urmașii țăranului Brăncuși, trăitori pe malurile Jiului.