Negoțul cu iluzii

Stau ca șoimul pe pumnul stâng al Bibliotecarului, cu capul într-un frumos capișon cu panaș, și vânez, pe povârnitele plaiuri ale memoriei, o filă dintr-o carte. Îi simt fâlfâirea, zborul delicat de porumbel. Mintea mea stă la pândă, gata să se repeadă în picaj și s-o înhațe.

Ochii mei de onix, întorși înlăuntru, descifrează fiecare cuvânt:

„Din ce în ce mai mult, politica nu mai înseamnă rezolvarea conflictului, ci a vinde iluzii alegătorilor. Problema tuturor politicienilor e cum să-și vândă iluziile, când știu foarte bine că sunt iluzii. Antreprenorii trebuie să se împace cu realitatea. Politicienii pot să o nege”.