O picătură de ploaie în streașina lumii

Nu știu ce-a răspuns Sfântul Antonie cel Mare la minunata întrebare „Ce strigă păsările?” și dacă în pustiul Sinaiului ar fi putut învăța trilulimbi.

Regele Solomon însă cunoștea graiul păsărilor. Un ceaslov fabulos, Qisas Al-Anbiya (Istoriile Profeților), vorbește despre asta.

Trebuie să-l credem pe fiul regelui David când traduce. Fiecare pasăre ciripește un cuvânt de înțelepciune. Păunul repetă sentențios „Cum judeci așa vei fi judecat”, turturica pisălogește aceeași idee „Multe lucruri care nu ar fi trebui făcute s-au făcut și cele care ar fi trebuit făcute au rămas nefăcute”, bufnița ne dăscălește „Cine tace câștigă”, pupăza o ține pe-a ei „Cine n-are milă nu va găsi milă”.

Mult mai greu de priceput e graiul oamenilor.

Ce e omul? „O picătură de ploaie în streașina lumii”, zice Sfântul Ioan Gură de Aur.