Ofensiva Vestului bogat împotriva Estului sărac este abia la început

Nu în ultimul rând, edificarea unei Europe cu două viteze în care, pe cale de consecință, țările Estului vor rămâne la margine, este o ideea pe care președintele Franței nu o respinge, așa cum nu respinge un buget separat al Zonei Euro și, de ce nu, o uniune fiscală a acesteia, în viitor.

Deocamdată, Macron – aflat în turneu în Austria, România și Bulgaria – critică „dumpingul social” al Estului în relația cu Vestul și vrea ca UE să înăsprească sever condițiile în care sunt angajați în Vest muncitorii din Est. Forța de muncă ieftină, „detașată” trebuie limitată, în opinia sa, pentru că face concurență neloială pieței muncii din Vest și, mai mult, nu ar fi deloc corect ca acești „detașați” să plătească taxe în țările din care provin, cum se întâmplă acum. Macron vrea să schimbe regulamentele Comisiei Europene în acest sens și să limiteze la un an prezența într-o țară a UE a unui angajat detașat, iar acesta să-și plătească taxele în țara în care lucrează. în Franța sunt cam 300.000 de astfel de „detașați”, între ei ei români.

Pentru țările din Est, nu este ușor de înghițit și nici simplu de acceptat o astfel de idee. Cum să accepte președintele României, fără împotrivire, o astfel de propunere când, în chiar ziua vizitei la București a omologului său francez, transporatorii români protestează împotriva lui Macron?

Cu România și Bulgaria, lui Macron îi va fi, totuși, mai ușor – pentru că aceste țări sunt vulnerabile și au nevoie de ajutorul lui pentru a adera la Schengen – dar cu Polonia și Ungaria – pe care, ostentativ, le-a ocolit în turneul său – nu-i va fi simplu.

Este politica lui Macron protecționism? Protecționismul are mereu argumente bune în favoarea sa și se asunde, mai mereu, în spatele unor idei nobile.

În campania electorală, lui Macron i-au fost iertate astfel de ieșiri, iar francezii i-au aplaudat ideile. Oricum, alternativa Le Pen, care îmbrățișa izolaționismul lui Donald Trump, ar fi fost îngrozitoare. Acum însă Macron trebuie să pună în practică ce a promis.

„Dumpingul social” de care sunt acuzate țările din Est este însă nimic pe lângă un alt tip de „dumping”, acuzat în campania electorală de Emmanuel Macron: „dumpingul fiscal.”

În campania electorală, aflat la Amiens, unde o uzina Whirlpool urma să fie delocalizată în Polonia, Macron a spus: Nu poți avea o țară care mizează (pentru dezvoltare – n.n.) pe fiscalitatea redusă în cadrul UE, dar care încalcă toate principiile Uniunii”. Și dacă nu poți, ce este de făcut?

Iată cum Macron, care și-a anunțat ambiția de a reforma Uniunea, atacă direct un subiect extrem de sensibil: taxele reduse din Europa săracă, unul dintre puținele atuuri ale Europei de Est pentru atragerea de investiții care să o ajute să-și ridice nivelul de viață.

Sigur, acum nu există în tratate constrângeri pentru armonizarea legislației fiscale la nivelul Uniunii, nu este un subiect de mare actualitate, dar nu se întâmplă pentru prima dată când nemulțumirile unor oficiali occidentali față de nivelul redus de taxe din Est sunt făcute publice. Și nu este exclus deloc ca, odată rezolvat „dumpingul social”, tânărul președinte francez să se aplece și asupra „dumpingului fiscal” ce fură locuri de muncă ale occidentalilor.

Și asta nu este tot.

Alegerile din Franța și cele din Germania au pus surdină sensibilului subiect al reformei Uniunii Europene.

Scandalul va reizbucni în lunile ce vin când ar urma să apară și propunerile concrete. O Europă cu două viteze, foarte probabil un proiect pentru un buget propriu al Zonei Euro iar, în anii ce vin – de ce nu? – o uniune fiscală a nucleului UE. Astfel de planuri, vehiculate în cancelariile occientale, ar crea un cordon de sanitar în fața sălbaticilor din Est, săraci, dar cu pretenții de egalitate.

Macron se vrea stâlpul reformei în Uniune. Și nu este deloc de bun augur că reforma lui începe cu ofensiva împotriva Estului sărac, în condițiile în care problema majoră a Uniunii este, dimpotrivă, Zona Euro din care Franța face parte.