Papa Francisc – broker de putere

Cele două teocrații, Iranul și Vaticanul, au avut grijă să aibă totdeauna bune relații. Șiismul iranian e mai aproape de creștinism decât sunnismul: liberul arbitru (spre deosebire de predestinațianismul sunnit), cultul sfinților și venerarea moaștelor, manifestările de pietate și devoțiune populară. Din 1954, când au stabilit relații diplomatice (cu 30 de ani înainte ca Statele Unite să își trimită un ambasador la Sfântul Scaun), nu le-au interupt niciodată, chiar în anii când Iranul a fost sever marginalizat pe plan internațional.

De altfel, hujatuleslamul (înalt titlu onorific religos) Mohammad Taher Rabbani, ambasadorul Iranului la Vatican, are o numeroasă, calificată și activă echipă, care astăzi întreține cu subtilitate, printre membrii Curiei, ideea că protectorii cei mai de încredere ai creștinilor împotriva așa-numitului Stat Islamic sunt iranienii și rușii, americanii fiind lipsiți de subtilitatea distincțiilor religioase.  În plus, finalizarea traducerii Catehismului Catolic în farsi, la începutul anului trecut, sponsorizată de clericii de la Qum, din epicentrul teologic al șiismului, nu e doar un act de respect pentru catolicii din Iran (nu sunt mai mult de 22.000 la o populație de 80 de milioane), cât un monument de cultură și diplomație.  

MOTIVARE Emil Boc a ieșit noaptea să dea la lopată: „Haideți să ne curățăm trotuarele”. Ce i-au răspuns clujenii

00:40

NEWS ALERT Mai multe zone din România sunt afectate de ploaia înghețată, un fenomen meteo periculos pentru șoferi. Cum trebuie reacționat în trafic

23:28

Papalitatea a considerat mereu că regimul ayatollahilor  reprezintă un factor de stabilitate în Orientul Mijlociu (toate tiraniile sunt stabile), iar regimul ayatollahilor a considerat că Papa – oricum  s-a numi acesta – poate fi un mediator nu doar între cele două mari ramuri ale Islamului, ci și unul global, între Vestul dominat de Statele Unite și restul lumii.

Războiul din Siria, ca focar al destabilizării din regiune, precum și lupta împotriva terorismului s-au aflat printre temele oficiale ale întâlnirii. Papa Francisc are un interes major în a apăra creștinii din zonă, al căror nou martiriu durează din vremea Primăverii Arabe. Președintele Iranului urmărește proiectul Liderului Suprem, străduindu-se să-și poziționeze țara nu doar ca putere locală, ci și ca putere globală.

Cu sau fără voia sa, Papa Francisc trebuie să-și joace rolul de broker de putere, consacrat în fișa postului de la Vatican. O face cu o bună doză de idealism, care ține de farmecul Sanctității Sale, dar și cu încăpățânata determinare de a aduce pace lumii noastre.