• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

Partidul Suprarealist al lui Dragnea, mai unit ca oricând

Partidul Suprarealist al lui Dragnea, mai unit ca oricând
Partidul Suprarealist al lui Dragnea, mai unit ca oricând. Editorial de Lelia Munteanu

De prea multă vreme mă uit la România ca la un film prost dublat.

Un film pe care l-am mai văzut, dar cu alți actori. Cel mai talentat , de departe – Bibi Netanyahu. Nimeni nu-l întrece când își propune să se victimizeze. Diatribele sale la adresa Justiției, a polițiștilor de la Anticorupție (Lahav 433), a presei pe care n-o controlează sunt mușcătoare. Donald J. Trump e încă un amator în materie, dar performează pe cea mai mare scenă a lumii.

L-am ascultat pe al treilea om în statul român, după decizia de primă instanță: un biet cabotin de provincie. „Nu există probe”, a constatat cu un aer cătrănit. Bibi (ale cărui dosare sunt pe punctul de a ajunge în fața judecătorilor), rostise o formulă memorabilă: „Nu e nimic, pentru că n-a fost nimic”. „Sunt complet nevinovat”, s-a mărturisit Dragnea în fața unor microfoane care îl încolțeau ca pe un rozător. „Dosar politic!”, a tunat Netanyahu. „Dosar politic”, a bâiguit și Dragnea, neconvingător. „Vănătoare de vrăjitoare”, a strigat Netanyahu cu glas de stentor.  

Al doilea om în stat și premierul s-au întrecut care glăsuiește primul. A fost mai ager Tăriceanu. Ideea: Dragnea „se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție”. Oricine se poate bucura de și mai puțin, doar că Liviu Dragnea nu e fitecine, e președintele Camerei Deputaților din Legislativul României. Ar trebui să se întristeze, să-și asculte onoarea (în caz că aude ceva) și să demisioneze. Tot la prezumție (noroc că n-a trebuit să citească acest cuvânt din patru silabe, i l-a înfipt cineva în comunicat) s-a referit și doamna Vasilica Viorica Dăncilă. Patetică precum Pola Negri (marea actriță a filmului mut), doamna prim ministru (garantată Iohannis, nu pot uita asta) ne-a transmis cu patos: „Cred cu tărie în nevinovăția  președintelui PSD”.

Maine, la ora 16, e convocat CEX-ul Partidului Suprarealist al lui Dragnea. Întocmai ca în CPEX, președintele PSD le va spune alor săi: Plec! Demisionez! Statul Paralel mă vânează! M-am sacrificat destul! V-am adus la putere și asta-i răsplata! Doamnele ministru, iuți ca acceleratul Videle, îl vor implora hotărât să nu cedeze în fața a doi judecători din trei. Domnii, îmbuibați cu funcții, vor striga că România e mai importantă, iar România are nevoie de oameni ca Drag-nea! Drag-nea! Drag-nea! Drag-nea președinte!

Președintele PSD se va lăsa convins în cele din urmă convins și le va jura credință: „Dacă voi mă vreți, cine sunt eu să nu vă vreau? N-am să vă părăsesc niciodată! Mă duc la pușcărie cu voi!

La aceste cuvinte, hainele de firmă ale lui Dragnes Intâiul se vor transforma într-o fustanelă plisată încinsă cu un brâu, pantofii –  – în sandale din palmier, privirea – prevestitoare, ca a oricărui faraon încă neâmbălsămat care știe că urmează să se îngroape la Jilava cu slugile.

Toate acestea se vor petrece în vinerea din Săptămâna Lecturii, când Președintele țării e absorbit încă de lectura celor 133 de pagini de neînțeles.  
 

Inchide