Plușica, fii pe fază, Victor Ponta candidează

În ultimii 23 de ani, Palatul anost al Victoriei a văzut multe. Theodor Stolojan, de pildă, venea atât de devreme la Guvern, încât nu găsea decât câte un portar moțăind cu șapca pe nas. Cu ochii înfipți în hârtii, Victor Ciorbea nu pleca decât rar înainte de miezul nopții. Nicolae Văcăroiu nu avea patima legendară a votcii, dar făcuse o alta: își ținea personal agenda partidelor de tenis cu ziariștii. Pentru că nu suferea ploaia, Radu Vasile se relaxa jucând șah pe calculator. În anii lui de glorie, Adrian Năstase ținea, prin pixul lui Octav Cozmâncă, o evidență strictă a „treburilor gospodărești”: câte șanțuri se îneacă în gunoi în țară, câte garduri zac nevopsite pe DN1, drumul de week-end al familiei spre casa de la Cornu.

Victor Ponta schimbă paradigma. În era televiziunilor de știri, e obligat să țină pasul. Când nu este el însuși la televizor se mută, calm, în fața ecranului. Și premier, și deputat, și lider de partid, și soț, și ginere, și fiu, și „simplu cetățean” din când în când, același este, iată, și tată dedicat. „Mă întreabă toată lumea cum pot să fiu atât de calm. Păi dumneavoastră nu ați fi fericiți, n-ați fi calmi, n-ați fi pozitivi, dacă în fiecare dimineață când îți bei cafeaua te uiți cu o domnișoară la «Pirații» și «Doctorița Plușica»?”, mărturisește dezinvolt, crescând pe loc în ochii celor patru mii și două sute de femei. Și mame, și soții, și amazoane PSD.

FINANCIAR Petrișor Peiu: „Cursul de schimb începe să se tempereze, dar nu are legătură cu faptul că avem un guvern interimar”

12:18

REACȚIE Consilierul lui Nicușor Dan, Radu Burnete: ”V-aş sugera să vă obişnuiţi cu instabilitatea sistemică, e pe toată planeta şi nu cred că va trece curând”

12:15

Pesemene că înduioșătoarea scenă – schimb de experiență necesar între celebrii doctori – se desfășoară la Guvern și nu acasă. Atunci când tatăl bea cafeaua „în fiecare dimineață” la „Plușica”, premierul are, mai mult ca sigur, un „brunch” cu un investitor sau o întâlnire, la birou, cu staff-ul. E, până la urmă 9.50, oră la care funcționarii au ajuns de mult, au muncit vreo oră și și-au luat și-o pauză, de încă una.  

Pe genericul de la „Jake și Pirații” (alt desen animat programat anapoda pentru părinți cu personalitate singulară, la fix 9 și jumătate), sună, trezit dintr-un coșmar cu România, probabil, FMI-ul. „L-am învins pe Căpitanul Huck și am mai câștigat încă cinci galbeni”, sparge, din ecran, o  voce de copil liniștea mormântală a noului Guvern, care lucrează. „Unul, atunci, să rămână la stat”, confundă – de departe – Christine Lagarde vocea micuței Izzy cu cea a Ioanei „Harvard” Petrescu.

Premierul Ponta are însă totul sub control. Cu un ochi derulează pe smartphone SMS-uri de la PSD-iști din țară care îi cer să candideze, cu altul se uită deja, între timp, la „Plușica”, iar cu cel din frunte vede, precum Shiva, în eternitate: „Țară schiloadă, am un diagnostic. Ce-ți mai lipsește e un prezidențiabil cu farmecul lui Mickey Mouse”.