Răzbunarea lui Iohannis – cum să-ți elimini adversarul cu propriile-i arme

Redactor:
Sorina Ionașc
Răzbunarea lui Iohannis – cum să-ți elimini adversarul cu propriile-i arme
Klaus Iohannis este un om tăcut și un președinte aparent absent. Asta nu înseamnă însă că este și molâu sau prost. Foarte departe de adevăr; în general tăcerea ascunde ceva. În cazul lui Iohannis, absenteismul fățiș ascunde o strategie de a rupe guvernarea PSD-UNPR tocmai prin metoda prin care PSD a obligat PNL să iasă de la guvernare și să rupă USL.

Cu un mic efort de memorie, ne putem aminti ultimul joc, și cel decisiv, dintre social-democrați și liberali pentru coaliția de atunci, zisă și USL. PNL l-a propus pe Klaus Iohannis vicepremier și ministru de Finanțe, funcție pe care primarul Sibiului la vremea respectivă a refuzat-o cu fermitate. El se voia ministru de Interne, funcție ocupată atunci chiar de generalul Gabriel Oprea, cum altfel, interimar (după demisia lui Radu Stroe, venită după accidentul aviatic din Apuseni).

În ianuarie-februarie 2014, perioada ante-rupere USL, ambele partide susțineau că nu vor ruperea coaliției de guvernare. PSD nu recunoaștea conflictul deschis, dar refuza negocierea funcțiilor din Guvern, forțând practic PNL să iasă de la guvernare prin oferte de neacceptat. La rândul lor, liberalii repetau, pe bandă rulantă, că nu vor ieșirea de la guvernare, dar nici nu acceptă să fie umiliți. Într-un final, USL s-a rupt.

Acum, la un an și jumătate de la ruperea USL, vedem același scenariu și câteva personaje comune. Victor Ponta, Gabriel Oprea și, cel mai important, Klaus Iohannis, ultimul fiind, de data aceasta, într-o poziție mult mai înaltă decât la începutul lui 2014. Acum, Klaus Iohannis pare că a început revanșa, folosind asupra PSD aceleași arme folosite de social-democrați în urmă cu un an și jumătate.

Acum, pesediștii sunt cei care discută despre o eventuală ieșire de la guvernare, spunând că nu acceptă să fie umiliți (după modelul PNL), în timp ce partenerii lor, uneperiștii, susțin cu zâmbetul pe buze că, deși nu sunt pe aceeași lungime de undă în cazul nominalizării lui Mihai Răzvan Ungureanu, nu există pericolul unui divorț (după modelul PSD).

Refuzul lui Klaus Iohannis, declarat „pe surse” din Administrația Prezidențială, de a-l desemna pe Gabriel Oprea premier interimar, printr-o aparentă presiune asupra lui Victor Ponta de a publica dovezi medicale care să-i demonstreze incapacitatea exercitării funcției, urmat, la aproximativ o oră, de o desemnare rapidă și fără cuvinte a aceluiași Oprea în fruntea Guvernului, și, la final, nominalizarea lui Mihai Răzvan Ungureanu la șefia SIE, care i-a luat prin surprindere pe liderii PSD – totul pare un scenariu foarte bine pus la punct. Un meci jucat de Iohannis cu sânge rece, avându-i parteneri – și adversari în același timp – chiar pe Victor Ponta și Gabriel Oprea.

Practic, Klaus Iohannis își distruge un adversar mai vechi, cu aceleași arme cu care el însuși a fost eliminat.

Ce câștigă fiecare? PSD și Victor Ponta se victimizează și acuză umilințe din partea partenerilor de guvernare, deci inacceptabil pentru a rămâne în coaliție și, prin urmare, fac pregătirile pentru o retragere „forțată”, dar onorabilă. În același timp, premierul Ponta dă, de pe patul de spital din Turcia, asigurări că partidul său își va duce guvernarea până la capăt. E drept că pentru Victor Pinta personal rămânerea în funcție a devenit nu doar o chestiune de supraviețuire politică, ci și una de libertate, acum că DNA-ul îi bate la ușă.

Gabriel Oprea s-a văzut premier interimar, rămâne la guvernare și visează să devină premier plin dacă se va realiza o coaliție PNL-UNPR.

Klaus Iohannis își dorește să scape de PSD și să câștige o majoritatea parlamentară. Mihai Răzvan Ungureanu revine la șefia SIE, funcție pe care a lăsat-o pentru a fi prim-ministru, dar pe care a pierdut-o din cauza moțiunii PSD în 2012 – așadar recuperarea funcției, plus dulcea răzbunare de a fi cel care a eliminat, indirect, PSD de la guvernare.

Inchide