Scrieți tot, spuneți tot, oricum la ei lucrurile se întâmplă altfel decât gândiți dumneavoastră

Astfel, încercând să oprească și să identifice lanțurile create pentru fraudarea la TVA, ANAF cere declarații suplimentare de la companiile care își schimbă un administrator sau fac alte modificări în actul constitutiv, care ajung până la studiile și veniturile administratorilor și acționarilor, de oriunde ar fi aceștia.

La această declarație se vor adăuga noile obligații declarative din formularul 394, în care contribuabilii va trebui să transmită către Fisc toate informațiile despre facturile emise și despre achizițiile făcute, lunar.

Peste acestea vin noile formulare și proceduri ANAF apărute conform noului Cod de procedură fiscală, noua obligație a multinaționalelor și a  companiilor care fac tranzacții în grup să realizeze în mod obligatoriu un dosar al prețurilor de transfer pentru tranzacții peste anumite limite, precum și formularul care trebuie completat de deținătorii de locuințe unde se desfășoară activități economice sau care sunt sedii pentru diverse firme.

EXCLUSIVStenograme | Cum au ajuns doi polițiști să fie informatori pentru un clan de interlopi: „Sunteți mai mulți inși într-un dosar, sunt numele voastre, o să fiți chemați cu toții”

05:30

FLASH NEWSMarco Rubio anunță că nu mai este nevoie de o intervenție militară în Iran deoarece sancțiunile economice și blocada SUA și-au spus cuvântul: „Vor ajunge ca o țară din lumea a treia”

23:44

2016 poate fi numit din punct de vedere fiscal ANUL FORMULARELOR.

Asistând la discuțiile între consultanții fiscali și directorii financiari din companii, care stau cu gura căscată să mai afle ce să scrie și cum să completeze în hârtiile pe care le-a cerut Fiscul, ai imaginea a ceea ce a ajuns astăzi fiscalitatea în România. Cohorte de zeci de mii de contabili și clienții lor, încercând să deslușească pur și simplu cum se completează un formular.

Ce să mai discuți de politici fiscale, de creativitate în practicile contabile sau de audit? Nu. Toți sunt îngroziți că ar putea greși vreun câmp din nesfârșitele formulare cu sute de spații goale care trebuie completate, că altfel pierd codul TVA și adio deduceri.

Asta este fiscalitatea în România: un formular uriaș întins pe kilometri pătrați, un labirint de câmpuri care trebuie completate și documente care trebuie autentificate la notar, caziere și hârtii strânse de la șapte agenții și opt inspectorate, iar la sfârșitul zilei, bossul de la ANAF îți aruncă în față că n-ai înțeles nimic și că „nu așa se completează”.

Undeva, din niște laboratoare la care nimeni nu are acces, în templele formularisticii ANAF, zeii tipizatelor și formularelor născocesc zi de zi noi și noi instrumente de tortură contabilicească.

Sigur, scopul este, nu-i așa, lupta cu evaziunea fiscală. Însă, ca un făcut, tocmai aici, în țara formularelor și a declarațiilor, a cazierelor și a adeverințelor, avem cea mai mare evaziune la TVA din Uniunea Europeană și Fiscul strânge la buget doar 31% din PIB, față de media din UE de 45%.

Contabilii stau la pândă în fiecare zi să vadă ce noi proceduri și formulare publică Monitorul Oficial, însă la sfârșitul zilei concluzia este așa cum s-a arătat într-o recentă conferință pe fiscalitate de către un fost funcționar al Ministerului de Finanțe, actualmente consultant, că la ei acolo „de obicei lucrurile se întâmplă altfel decât gândiți dumneavoastră”, așa că puteți să vă bateți capul oricât, că niciodată nu o să îi înțelegeți.

Născută din minți înguste care presupun că de mâine un formular de zece pagini l-ar opri pe „întreprinzătorul” turc să rostogolească de câteva zeci de ori o marfă prin hârtii și să dispară cu TVA-ul la sfârșit, ideea de a obliga pe toată lumea la noi și noi declarații ca să prinzi și eventual să descurajezi evazioniștii este precum ai da cu o bombă nucleară ca să prinzi potențialii teroriști care mișună astăzi în Paris.

Dorința aceasta de a se plimba cu hârtii și de a cere tot mai multe declarații de la contribuabili este născută din incapacitatea Fiscului de a surprinde realitatea actului de comerț. Incongruența între circuitul mărfii și circuitul hârtiilor nu poate fi surprinsă prin multiplicarea numărului de hârtii și declarații, ci prin acțiuni directe și evaluarea actului economic în sine.

Conectați-vă bazele de date, că informațiile există, dar nu este misiunea contribuabilului să demonstreze că nu este evazionist, ci invers. Că oamenii trebuie ajutați, și nu încurcați să facă business. Altfel o să ajungeți să numărați hârtii în loc de bani.

Sorin Pâslaru este Redactor Șef al Ziarului Financiar