Teoria lui Tillerson: cum și-au luat rușii leapșa de la sirieni

Șeful Executivului și comandatul suprem al Armatei Statelor Unite are obligația ca, în maximum 48 de ore după o acțiune militară, să explice Congresului motivele pentru care a întreprins-o, cu atât mai mult cu cât n-a consultat Legislativul și n-a obținut așa-numita AUMF (Authorization for Use of Military Force).

Epistola lui Trump nu cuprinde nici un argument, nici o urmă de viziune strategică. „Interesele vitale ale securității naționale și politicii externe a Statelor Unite” e frazeologie goală. Show-ul cu artificii de la Shayrat n-a schimbat nimic și nici nu putea să schimbe, chiar dacă ar fi fost prima slavă dintr-o campanie mai amplă – cum încă mai speră astăzi, în Washington Post, Robert Kagan. Numai că Trump a apucat să scrie negru pe alb, iar Secretarul de Stat și ambasadorul la ONU să transmită, că nu va mai urma altă acțiune, dacă președintele al-Assad nu se obrăznicește. Prioritatea numărul 1 a Americii rămâne lupta împotriva autointitulatului Stat Islamic, iar sirienii, rușii, iranienii și Hezballah sunt dușmanii ISIS, împotriva cărora luptă – când nu sunt ocupați cu dușmanii regimului de la Damasc.

Președintele Trump a informat în scris Camera Reprezentanților și Senatul că a avut trei obiective trimițând cele 60-1 Tomahawk-uri la Shayrat: slăbirea capacității armatei siriene de a declanșa alte atacuri cu arme chimice, descurajarea regimului de la Damasc să utilizeze sau să producă arme chimice și ameliorarea stabilității regiunii. La nici 24 de ore de la atacul american, avioanele decolau din nou de la baza aeriană bombardată, armamentul chimic n-a avut cum să fie atins, nici măcar cel presupus a se afla în depozitele aeroportului militar vizat. Cât despre stabilitatea regiunii – focul de artificii al lui Trump n-a ameliorat-o cu nimic. În săptămânile care vor urma vom vedea dacă nu cumva a agitat-o.

Secretarul de Stat va fi marti și miercuri la Moscova, într-o vizită planificată anterior. Ieri a avut loc prima discuție între Tillerson și omologul său rus de mare calibru, Serghei Lavrov. Cum era de așteptat, surse diplomatice informează că discuția a fost dominată de Lavrov.

Cu ce mesaj se duce Tillerson la Putin vom afla. A apucat, totuși, să declare că va cere Rusiei „să-și respecte angajamentele față de comunitatea internațională, de când și-au dat acordul pentru garantarea eliminării armelor chimice. De ce nu a fost capabilă Rusia să-și îndeplinească această misiune nu e clar pentru mine. Nu vreau să trag concluzia că au fost complici, dar au fost evident incompetenți și poate că sirienii i-au păcălit”. I-au… „păcălit” sirienii pe ruși? Le-au dat leapșa? E cea mai jenantă gogomănie rostită în mileniul trei de un foarte înalt oficial american!