Totul se va sfârși cu bine

Discursul de ieri al ambițioasei doamne Andronescu, despre „căile nevăzute ale onlineului”, m-a convins: plec. Mă car în Bengalul de Vest. Mă duc la cules de mango, dacă mai găsesc mango până ajung.

Tot ce știu am învățat din proverbele bengaleze. (Și din cărțile lui Tagore: „Adevărurile mărunte se exprimă prin vorbe, marile adevăruri – prin tăcere”).

Mestec betel și scuip cu boltă.

„Toate păsările mănâncă pește, dar numai cormoranul e bănuit”.

Nici măcar din guvernarea Vasilicăi Cea Care S-a Regăsit pe Sine nu poți extrage sfaturi de supraviețuire atât de prețioase cum găsești pe toate cărările etosului bengalez.

„Ciorile de oraș sunt cele mai viclene”.

„Nu poți usca orezul noaptea, la lumina licuricilor”.

Mestec betel și scuip cu boltă. În preajmă, țipă niște bufnițe de lemn colorate strident.

„Oamenii – o picătură de rouă pe o frunză de lotus”.

Totul se va sfârși cu bine – (o replică dintr-un film? Kipling? dar el a trăit în Punjab) – și, dacă nu se va sfârși cu bine, înseamnă că nu acela e sfârșitul.