Un Oscar pentru ciumpalac

Asociația criticilor de film politic de la București nu înțelege despre ce este vorba cu „Ocupai Piața Universității”, foarte bine primit de public în stradă, chiar și la a șaptea reluare. Membrii juriului de la Palatul Cotroceni merg pe varianta film absurd, cu Traian Băsescu favorit la categoria „poporul nu mă merită”. La Palatul Victoria este o dramă, nominalizat Emil Boc la secțiunea „dacă plec, eu cui rămân”. Cooperativa liberal-social-conservatoare forțează majoritatea cu o comedie, indecisă încă cine merită premiul „lozul cel mare”, Crin Antonescu sau Victor Ponta.

„Ocupai Piața Universității” nu este nici despre Băsescu, nici despre Boc, nici despre Antonescu, nici despre Ponta. Este despre oamenii care i-au trimis acolo unde sunt ca să-I reprezinte, însă nu au făcut niciunul față fișei postului. Despre cei care vor să fie guvernați, dar pentru prima dată nu de indiferent cine-i guvernează. Despre cei cărora li se cere, dar care sunt considerați mereu datori. Asta este ce n-au înțeles, nici măcar în al 12-lea ceas, nici Băsescu, nici Boc, nici Antonescu, nici Ponta. Traian Băsescu trântește ușa nas poporului care vorbește, deși, în 2007, îl întreba îndatorat „Ce vreți să fac? Să tac?”. Emil Boc și gașca sa se gândește la contramanifestații și îl trimite pe Teodor Baconschi să scrie pe blog de „mahalaua violentă și ineptă încolonată” a useleului. Ține de scaun, cu riscul de lua chiar și șansa democratică unei opoziții puternice în următoarea legislatură. Crin Antonescu și Victor Ponta vor anticipate acum pentru a se cocoța ei pe scaune.

Personal, cred că alegerile înainte de termen nu sunt o soluție. Pentru că, dincolo de a crea instabilitate, într-o țară care este mult prea departe de a putea face față zgâlțâielilor cu care se confruntă Europa, ar da o șansă nemeritată celor care nu o spun, însă care văd strada tot ca pe o mahala ineptă și încolonată, numai bună să-i servească.

Criza de încredere în soluțiile pe care clasa politică actuală le poate oferi în acest moment reclamă o retragere și o reconsiderare a rolului pe care aceasta ar trebui să-l aibă. Un guvern technocrat este o variantă de luat în calcul, dacă a mai rămas vreo urmă de bună-credință la Palatul Cotroceni, Victoria sau Parlamentului. Până la alegerile din toamnă ar fi suficient timp ca lumea să se dezmeticească. În zonă însă, nicio mișcare deocamdată.

Marele câștig al acestor zile este că oamenii, mulți, puțini, ciumpalaci sau viermi, au ieșit în stradă, nu pentru Băsescu, PDL, PSD sau PNL, cum s-a întâmplat în ultimii ani, ci pentru ei înșiși și pentru a-și revendica locul într-o lume în care și viermii contează.

Dacă sus-numiții nu au înțeles asta, loc este destul și pentru alții care să înțeleagă. „Ocupai Piața Universității” este prima victorie a ciumpalacului – a se citi cetățeanului – în fața clasei politice.