Un somnambul pe acoperișul politicii

Crin Antonescu și-a pus ceasul să sune în decembrie 2014. Până atunci, se plimbă ca un somnambul pe acoperișul politicii. E greu să-l dai jos, fiindcă riști să-l trezești. Ce le cuvântă liberalilor, de la înălțime? „Suntem singuri împotriva lui Băsescu, a PSD și a altor instituții interne și internaționale!”.

Ce-l răscolește? Întâlnirea de la Palatul Cotroceni, din seara de 12 decembrie 2012, când s-a semnat pactul de coabitare. Întrebat despre întâlnire la câteva zile, pe 15 decembrie, de niște ziariști înfrigurați, Crin răspundea fără teamă și prihană: „Înțeleg toate neliniștile. (…) A fost o întâlnire informală. Nu am nici un motiv să evit răspunsul, că nu am nimic de ascuns, nu a fost o întâlnire secretă, ci informală. Asta nu înseamnă pact, înțelegere, renunțarea la pozițiile publice adoptate (…) Nu înseamnă că eu sau alți participanți am făcut ceva ce trebuie ascuns. Întâlnirea a avut loc. Subiectul a fost cum se procedează mai departe. Punctul de vedere al meu și al USL a fost că se procedează normal. Ponta va fi premier. Nu s-a cedat, nu s-a promis, nu s-a făcut nimic, nu s-a târguit nimic în schimbul acestui lucru (…) Faptul că noi am cedat ceva este un neadevăr. Ce am fi putut ceda? (…) Nu știu ce scria pe foile alea. Nu știu ce ar putea să scrie”. Abia pe 11 ianuarie, tot sub tirul jurnaliștilor, începuse să-și amintească vag că la mijloc ar fi fost vorba și despre un document: „Nici întâlnirea, nici semnarea documentului nu aveau rost. Comportau riscuri de imagine și nu merita. Asta a fost opinia mea, totuși împărtășeam convingerea, cu domnul Ponta, că trebuie să evităm o nouă criză. Oricum nu se întâmpla nimic, țipa Traian Băsescu de două ori și-l numea pe Victor Ponta premier”.

Din toată istoria USL, mi-ar plăcea să văd un singur episod: ce a făcut Crin Antonescu în noaptea de 12 decembrie 2012 – de la ora 21.30, când a început întâlnirea, până la 22.50 când s-a semnat pactul de coabitare.