Victor Ponta ar pune guvernul pe „copilot automat”

E limpede, și am spus-o și acum două zile: deși democrația din România are nevoie, ca de aer, de cel puțin două partide puternice, cinstite cu electoratul și cât se poate de coerente în exprimarea politică a ideologiilor – unul de sorginte liberală, celălalt de exprimare socialistă, modernă și civilizată -, clasa politică românească nu mai e în stare să propună un proiect atractiv.

Discutând, astăzi, aici, de mazilirea lui Chirica, numai și numai în acord cu pohta ce-a pohtit-o Liviu Dragnea, nu e complicat să remarcăm stilul de conducerea autocratic, dictatorial, practicat de liderul/leadership-ul pesedist.

TURISM Ghizii de pe Everest, acuzați că au otrăvit alpiniștii străini pentru a forța salvări false într-o escrocherie de 20 de milioane de dolari

12:34

CONTROVERSĂ Armata libaneză se retrage din satele din sud, la presiunea Israelului. De ce se teme Beirutul

12:26

Părerea mea este că astfel de majorități zdrobitoare – în fapt unanimități mascate, întrucât, celelalte 10 procente, diferența între cei 90 la sută care i-au cerut demisia și întreg, l-au „rugat” frumos pe om să demisioneze – ridicate împotriva unui singur individ, nu denotă forță morală și organizatorică la vârful partidului/conducerilor filialelor, ci slăbiciune, teamă și nesiguranță.

Nu se poate, dacă ești un om, un partid, un guvern care ți-ai păstrat o urmă de luciditatea, să crezi (nici să bănuiești, măcar) că mai poți convinge cetățeni sau grupuri din partid, că primarul Iașiului/șeful filialei ieșene a PSD a bătut câmpii, în luările sale de poziție, când tu însuți, gâde de politicieni cu atitudine, te-ai dezis, pas cu pas, târziu și penibil, de erorile făcute, întocmai cum a fost cerut de „defector”.

Agitația despre care vorbesc, manifestată la vârful PSD și indusă filialelor, ca reacție la spusele unuia dintre cei mai coerenți și onești (față de electoratul social-democrat) membri de partid, nu transmite altceva decât teama că discursul lui Chirica se va repeta, multiplicându-se în alte filiale, odată cu „înfăptuirea” unor noi și noi greșeli.

Sigur, Dragnea și prietenii au vrut să dea un exemplu celor care ar mai dori să deschidă gura, în partid. Au greșit. Dragnea și prietenii și-au îndepărtat, cel puțin, jumătate de Moldovă, indiferent de felul în care a votat ea astăzi, încă timorată fiind.

Chirica nu este doar un guraliv de partid. Omul, în calitate de primar și șef de filială, le-a arătat moldovenilor cum pot ieși din mizeria unei sărăcii endemice.

Pe Chirica îl ajută capul, nu doar lipsa de caracter care-i face pe alții să cânte, necontenit, în struna șefilor de la București.

Dragnea l-a deposedat de funcții, dar l-a păstrat în partid, nu din mărinimie, așa cum, inabil, a încercat să lase impresia, ci conștient fiind de faptul că, odată eliminat din partid și plecat de la primărie, în calitate de pesedist, se va întoarce acolo, imediat, cu o mare majoritate, în calitate de independent.

Iar aceea ar fi o adevărată breșă în „Zidul Teleormanului”

Episodul „Chirica” a fost primul semn că barca în care se află Dragnea și „Fă, Sorine” a început să ia apă. Tocmai de aceea, spusele „copilotului Ponta” n-au fost lăsate să stârnească vreo emoție, la nivelul partidului intransigent, deși s-au dovedit a fi mult mai sarcastice, mai ironice și mai răutăcioase – stilul lui Ponta, na – decât cele ale lui Chirica, decente și la obiect.

De ce?! Cum, de ce? Pentru că Ponta e „mult mai mulți” decât Chirica, iar un scandal de proporții n-ar fi pe placul actualului lider, întrucât s-ar putea ca partidul și guvernul să încapă, iute, pe mâna unui „copilot automat”.