Zilele cele mai negre pentru Barack Obama

În timp ce în țară se consuma telenovela crizei din USL, speranța condamnărilor din dosarul transferurilor și, pe urmă, condamnarea lui Gigi Becali, peste Ocean, Barack Obama trăia cele mai negre zile ale mandatelor sale, iar republicanii parcă s-au trezit dintr-un somn adânc.

Un trio de crize: obsesia Benghazi – când s-a aflat că e atentat terorist ce s-a întâmplat acum un an în Libia și de ce nu a fost consulatul mai bine păzit?; disputa Associated Press-Departamentul de Justiție, acesta din urmă confiscând registrele telefonice ale agenției și ale unor jurnaliști; și, cel mai grav, scandalul de la Fisc, care a izbucnit după ce administrația fiscală s-a trezit, într-un puseu de sinceritate și după ce a spus contrariul în Congresul SUA, să povestească la un forum al avocaților că a a persecutat grupuri conservatoare,din 2010 și inclusiv până în timpul campaniei electorale de anul trecut.

În SUA, grupurile politice pot beneficia de același regim fiscal ca și asociațiile de caritate, cu condiția de a solicita acest lucru, printr-un formular special. Ceea ce a făcut Fiscul a fost să aplice un fel de Ctrl+F absolut arbitrar. S-a întocmit o listă cu termeni-cheie din denumirile uzuale ale grupurilor conservatoare și ultraconservatoare (exemplu: „patriots”) și cine avea acel cuvânt în numele instituției era rugat politicos să mai aducă hârtia x, documentul y, dosarul z. De aprobat le-au fost aprobate cererile până la urmă. Timpul în care erau rugate aceste grupuri să mai plimbe niște documente a fost suficient în unele cazuri pentru a stinge elanul donațiilor – motorul campaniilor americane.

Niciodată până acum nu a avut administrația Obama probleme atât de mari de credibilitate. Dacă, lunile trecute, în timpul anchetelor asupra atentatului terorist din 11 septembrie 2012 de la consulatul american din Benghazi, Libia, exista un curent de opinie pro-democrați, care păreau persecutați de obsesia republicanilor pe acest subiect, situația este complet diferită acum, cu sau fără ajutorul adversarilor politici. În paranteză fie spus, acești adversari politici comit o mare greșeală strategică, aplicând fetișul lor dintotdeauna, adjectivul „nixonian” sau metafora de serviciu „Watergate”, la fel ca în cazul falselor scandaluri din trecut.

Dincolo de credibilitate, o mare problemă este că, la fel ca în cazul Benghazi și al altor scandaluri, Barack Obama a ales și acum cartea „n-am știut, am aflat din presă„. De ce? Pentru americani, este foarte important să afle cine știa din conducerea țării sau a unei instituții despre anumite nereguli. Dacă nu știa președintele, om ocupat, ce să-i faci?

Să presupunem, prin absurd, că Barack Obama nu știa despre ceea ce se întâmpla la Fisc, cu toate că zvonurile circulaseră atât de mult anul trecut, încât șeful Fiscului (fostul șef, de vinerea trecută) a fost chemat în Congres pentru a le confirma sau infirma. Chiar și în stadiul acesta, tot ar fi trebuit să afle și președintele. Dar, din nou, să presupunem că, totuși, a aflat de la știri. Nu te ajută deloc ca imagine să spui de fiecare dată când izbucnește o criză că nu știai și ai aflat, cu uimire, ca orice cetățean, dintr-un breaking news.

Mai mult, ieri, purtătorul de cuvânt al lui Obama a plusat, spunând că erau mulți oficiali de top din Administrație care știau, dar care nu i-au spus președintelui. Din nou, acesta este un argument care nu îi face niciun serviciu președintelui american. Până și secretarul general al Casei Albe știa!

Imediat după ce a fost dat afară de Barack Obama, Steve Miller, directorul Fiscului, a fost rechemat în Congres, pentru a explica de ce i-a mințit anul trecut când l-au întrebat dacă se aplică un tratatment diferit grupurilor politice conservatoare față de cele liberale. N-a mințit, a spus el, era informat diferit în acele momente. Mai departe, Miller s-a dat peste cap pentru a demonstra că Fiscul a făcut „greșeli prostești”, dar „nimic ilegal”. Practic, că sunt oameni incompetenți acolo, dar care nu pot fi acuzați de partizanat. De ce au făcut cei de la Fisc dezvăluirea la acea conferință a avocaților, printr-o întrebare plantată? Au vrut să îi spună întâi Congresului, dar nu au reușit să facă programare, a fost răspunsul incredibil.

Acum, există trei probleme pentru Obama si democrați: 1: agenda lui legislativă va fi blocată mult timp din cauza acestor scandaluri, care i-au revitalizat pe republicanii din Congres; 2: se văd probleme mari la orizont pentru Partidul Democrat la alegererile de anul viitor: 3: republicanii și, mai nou, unii democrați cer un procuror special pentru o comisie de anchetă a ceea ce s-a întâmplat la Fisc.

Pentru cine își amintește istoria administrației Clinton, e o cerere care dă fiori reci unui președinte. Să nu uităm drumul de la procurorul Ken Starr și afacerea Whitewater până la rochia albastră cu o pată albă a Monicăi Lewinsky.

PENTRU COMENTARII, VĂ AȘTEPT PE PAGINA MEA DE FACEBOOK – ALINA MATIȘ