După alegeri, cazanul de fasole de 1 decembrie s-a strâmtat, iar ciolanul s-a făcut mai mic: „Vanghelie nu mai are bani de iahnie, că i-a tocat Ponta pe toți în campanie”

Zilele de 1 decembrie în care, unde te-ntorceai prin București, dădeai cu nasul într-un ceaun cu fasole fierbinte, s-au dus, iar tradiționalii promotori ai pomenilor festive de Ziua Națională – primarii Neculai Onțanu sau Marian Vanghelie, au stat cuminți anul acesta. În sectorul 6, primarul Rareș Mănescu a ținut viu lanțul de iubire care trece prin stomac, la Piața Drumul Taberei, iar în sectorul 3, primarul Robert Negoiță a dat și el petrecere cu fasole gratis, în parcul Titan.

În parcarea pieței Drumul Taberei, ninge potolit. E mult să spui că are loc ceva festiv, de 1 Decembrie. Vreo sută de bătrâni zgribuliți și triști, oameni sărmani sau fără adăpost, dar și ocazionalii pofticioși de-o pomană caldă, alcătuiesc mai degrabă un peisaj de misiune umanitară care îți rupe sufletul în două, în vreo republică ex-sovietică.

EXCLUSIV Cum ar fi fost sprijinit proprietarul azilelor groazei de către șefii DGASPC Bihor. Subalternii au început să colaboreze cu anchetatorii

05:00

REACȚIE Ciprian Ciucu dă vina pe sistemul administrativ al Primăriei Capitalei, după furtuna care a măturat Bucureștiul: „Acest stat inert și incompetent”

00:03

„S-a dat mereu fasole la noi în sector, și pe vremea lui Poteraș, și pe vremea ăstuia”, explică o doamnă cum politica trece, dar fasolea e statornică. Un polițist local stă de veghe să nu se bage nimeni în față și îi ușuiește rapid pe tupeiști. O femeie care șchioapătă într-o cârjă este și ea egală în fața legii, nu obține acces rapid la cazan.

Lipit de cazanele aburinde cu iahnie de fasole ale primăriei, în alt cort aceeași firmă vinde mici, ceafă, cârnați, vin fiert. Merg doar cei aleși acolo, cu bani în buzunar, pomană nu se dă. „Hai, stai să-mi iau și o ceafă de la ăștia”, îi strigă un zdrahon prietenului cu care tocmai și-a luat iahnia de pomană, dar care nu alunecă prea bine așa, pe stil vegetarian.

O tânără împarte bătrânilor de la coadă hârtii scoase la imprimantă, cu reclamă la un centru medical care face analize gratuite astăzi. Patru homeleși tinerei le iau neîncrezători: „Și sunt gratis?”. „Păi da, dacă veniți cu hârtiuță de la medicul de familie”, le zice zâmbind binefăcătoarea, înghețându-le zâmbetul murdar pe față de celor patru. „Până ajung eu la țară la mine să îmi scot buletinul…”, se lasă păgubaș unul dintre ei.

Politica e ca femeia: tragi pentru ea până la divorț

„Eu nu stau măi la coada asta. Hai, lasă țuica aici. Ce faci, băi, ai plecat cu dopul?”, încearcă să-și potolească din avânt prietenul un domn cu părul alb, roșu în obraji. Amicul său are poftă de-o iahnie gratis și se pune la coadă, râzând și salutându-se cu cei cunoscuți de prin cartier. Duștile de țuică la pet, de-acasă, se împart stânga-dreapta.

„Uite stau după ăsta că l-a luat pofta de fasole acum. Dacă e singur și n-are cine să-i facă. Adică stă cu ea în casă, da” dacă nu se mai înțeleg, aia nu-i mai face nimic. El e om gospodar, uite și-a luat de toate de la piață, își face și plăcintă cu dovleac”, începe povestea vieții omul cu țuica.

Fasolea de pomană nu mai e ca altădată, iar Rareș Mănescu dă, dar n-a făcut în sector nici pe sfert cât ăl de dinainte, Poteraș, evaluează domnul. „Păi Vanghelie, Onțanu, făceau anii trecuți. Acum Vanghelie gata, a rămas fără bani. I-a cam tocat domnul Ponta în campanie. Și-acum uite… L-a dat afară din partid. Păi ce-a spus, domne, n-a spus adevărat? Ia să vezi tu acum că Vanghelie ăsta candidează singur, pe banii lui, și tot îl alege țiganii în sectorul 5″, găsește omul explicație și pentru penuria de iahnie gratis din București.

Politica are același mers ca viața și femeile din ea, ți-arată înțelept domnul, în timp ce coada la fasole, cu prietenul său pofticios și certat cu nevasta, înaintează cătinel.

„Ce, eu n-am pățit la fel? Am tras 30 de ani și m-am trezit cu divorțul la cutia poștală. Toți banii ei i-am dat, eu nu plecam cu nimic de-acasă, și ea îi ducea la mă-sa. Făceam și eu un ciubuc, la ea ajungea. Când s-a văzut cu bani, a plecat, n-am mai fost bun. Acum nici copiii nu mai vorbesc cu mine. Le-am făcut nunțile, aia mică și-a făcut nasul ca Tonciu, s-a operat că era lovită din clasa întâi. Tot pe banii mei. Asta-i viața, noi să fim sănătoși”, oftează omul, aburind cu respirația fulgii de ninsoare.