MAGAZINUL GRATIS, singurul loc din România în care fiecare lucru e DE NEPREȚUIT. „E vorba de demnitate. Nu stai cu mâna întinsă”

Redactor:
Raluca Ion
Magazinul Comunitar Gratis, un proiect în premieră în România.

O fetiță simpatică intră în magazin alături de mama ei, care îi cară ghiozdanul roz, și se plimbă pe lângă rafturi. Are niște ochi mari albaștri, e tare îngrijit îmbrăcată și, când o privești analizând obiectele cu o curiozitate detașată, ți se pare că nu are nevoie de nimic din acea încăpere. Dacă o întrebi pe mama ei, o femeie cu voce caldă și dicție de profesoară de română, afli însă că își dorește tare mult o jucărie nouă. O jucărie pe care femeia șomeră, care a intrat să se intereseze de ceva de lucru, nu are bani să i-o cumpere.  „Mami vino aici, ca să nu apari la televizor”, îi spune mama și o cheamă în spatele camerei de luat vederi pentru a-i proteja intimitatea.

Cu microfonul oprit, începem să vorbim despre greutățile lor, în timp ce tragem cu ochiul la o altă fetiță care a venit, de una singură, să doneze o broască de pluș pentru copiii mai puțini norocoși. Doamna de la intare îi spune că, dacă a făcut un gest atât de frumos, poate să își aleagă, la rându-i o altă jucărie. Când vede asta, copila cu ochi albaștri se luminează la față. „Se poate așa? Atunci o să aduc și eu o jucărie. Chiar mâine”, îi spune mamei sale fetița, elevă în clasa I. Nu-și permit mare lucru, ele două, dar nu le place să stea cu mâna întinsă, iar acum se află chiar în locul potrivit pentru astfel de oameni. Și chiar dacă regulile magazinului sunt un pic diferite ca formă, fetița a înțeles spiritul lor întocmai.

Un adevărat circuit al generozității

Ne aflăm în Magazinul Comunitar Gratis din cadrul Centrului Social Ominis, de pe strada Turnu Măgurele nr. 17, din sectorul 4. Un centru deschis în urmă cu puțin timp de Direcția de Asistență Socială a Municipiului București, în care se mai găsesc o cantină socială, o creșă, care va fi funcțională începând cu luna viitoare, un club pentru vârstnici, o spălătorie socială. „Persoanele care vor să doneze obiecte de uz casnic, haine, jucării sau orice altceva, biciclete de exemplu, noi le spălăm, le igienizăm și le expunem în magazin. Iar persoanele care au nevoie de ceva vin, iau obiectul și trebuie să presteze o oră de muncă în folosul centrului”, spune Carmen Stamat, inspector în cadrul Direcției de Asistență Socială a Municipiului București. Ora de muncă înseamnă astăzi, de exemplu, să calce hainele donate, după ce au fost spălate de angajații centrului. Haine care, în scurt timp, le vor fi de folos altor oameni în nevoie.

„Cel mai frumos lucru e să vezi cât se poate bucura un copil pentru un pluș”

„Ne dorim să-i responsabilizăm un pic pe cetățeni, să nu ne obișnuim așa că totul este gratis. Fiecare lucru are un oareșcare preț”, continuă Carmen Stamat, care spune că și copiii care își doresc o jucărie o pot „plăti” colorând, făcând o activitate educativă în biblioteca centrului sau discutând pur și simplu cu un asistent social. „Pretențiile copiilor nu sunt foarte mari. Se bucură pentru orice, acesta este cel mai plăcut lucru, să vezi cât se poate bucura un copil pentru un pluș”, spune inspectoarea. De la copii și plușuri a venit și ideea Magazinului Gratis.

„Am avut un proiect, Spitalul de jucării, prin care invitam cetățenii să doneze jucării, pe care noi le reparam, le curățam și le dădeam copiilor defavorizați. A fost o cerere atât de mare și aveam un depozit neincăpător pentru toate jucăriile pe care le strângeam. Și ne-am gândit că poate nu doar jucării sunt dispuși oamenii să doneze, ci și alte obiecte”, povestește Carmen Stamat, care are o condiție pentru cei care doresc să facă donații: să trimită doar lucruri aflate în stare bună, pe care cei care le primesc să le poată folosi cu adevărat. „Avem o cerere destul de mare de obiecte electrocasnice. O femeie a intrat în magazin, a văzut fierul de călcat și m-a întrebat dacă nu îl poate lua. I-am spus că deocamdată călcăm noi cu el, dar i-am luat datele de contact și când vom primi un fier de călcat o voi suna”, spune Carmen Stamat.

Femeia care muncește pentru trotineta nepoțelului său

Un băiețel, de pildă, a donat trotineta care îi rămăsese mică. Și-a găsit imediat clientul un puști, simpatic, care o încearcă șovăielnic prin magazin. Cinci zile pe săptămână, puștiul stă la bunica sa care îl duce la grădiniță și doar în weekend  merge acasă la ai lui, care mai au trei copii mari. „El este mezinul, ai lui nu se mai așteptau să aibă copii, a fost o surpriză. Dar l-am primit cu drag, îl iubim și îl creștem cu drag”, spune bunica, o mână de femeie, a cărei viață a devenit în ultima vreme și mai grea. Pentru că trăiește într-un bloc cu datorii uriașe la întreținere, a rămas fără apă, iar acum nu mai poate spăla hainele celui mic. „Am venit la centru pentru că am auzit că au o spălătorie și am să spăl hainele aici. Am intrat și în magazin și i-am găsit trotineta aceasta. O să muncesc pentru ea”, spune femeia, care nu își dorește să fie filmată, pentru ca oamenii să nu afle despre situația grea în care se află.

Mariana a venit la Magazinul Comunitar Gratis împreună cu băiețelul său, care și-a ales o minge. Trăiește dintr-o pensie de handicap de 230 de lei și nu-și permite prea multe lucruri pentru copilul său. „E copil și își dorește multe. Dacă ni se oferă posibilitatea vom mai veni aici”, spune ea.

„Dacă pot să vin o oră-două să ajut, nu mă supără. Chiar și trei”

O altă bunică intră în magazin, pentru a „plăti” lucrurile pe care le-a luat pentru nepoții ei. O cheamă Dorina Curmei, a lucrat într-o țesătorie, a fost infirmieră într-un spital, iar de câțiva ani stă acasă. Și se bucură că poate oferi, chiar dacă nu are niciun venit, câte ceva nepoților ei.

„Am venit chiar la deschidere cu doi nepoței, că unul era la școală. Vreau să vă spun că e bine venit, chiar e convenabil. Cel mare și-a luat un pachețel de cărți de joc, cel mic un cățeluș, iar eu mi-am luat o bluză pe care i-am dat-o fiică-mii. Că tot pentru ei lucrez și îmi place să-i ajut. Și dacă ar fi să vin aici și să-i mai ajut și pe alții, să mai lucrez o oră, două, nu m-ar supăra. Chiar și trei”, spune Dorina Curmei.

„E demnitate. Nu stai cu mâna întinsă”

Cristiana are 22 de ani și a venit la centrul social Ominis împreună cu prietenul său pentru a face un curs de florari. În pauză au intrat în magazin, iar tânăra și-a ales o rochie și un taior. Și a primit, de la prietenul său, cadou un urs mare de pluș. Le vor plăti în câte o oră de muncă în folosul comunității. „Mi se pare convenabil. Iei un obiect și muncești o oră pentru el”, spune Cristiana.

Matei Mihai a intrat în magazin de curiozitate. Are un fiu în America și a văzut acest concept și acolo. Un concept care presupune demnitate înainte de toate. „De la diaspora română am învățat că orice aniversare, excursie, o petrecere, nu stai cu mâna întinsă. Prestezi muncă în folosul comunității și de valoarea respectivă se face o petrecere, se face o aniversare. Deci e demnitate. Nu stai cu mâna întinsă”.

Inchide