Virusul pestei porcine africane, oprit prin CARANTINĂ SEVERĂ. Scapă cine poate, dar fermele disciplinate pierd MILIOANE DE EURO

Redactor:
Marian Sultănoiu
Pesta porcină africană. Reportaj în județul Ialomița. Ferma de la Căzănești stopează virusul prin carantină strictă. Vezi ce pierderi au fermele disciplinate și ce modificări ale legislației sunt urgente, într-un nou episod din ancheta Gândul

Cifrele pagubelor aduse de virusul pestei porcine africane (PPA) în România continuă să crească. 980 de focare în 240 de localități din 13 județe și despăgubiri plătite în valoare de 12 milioane de euro era bilanțul până pe 4 octombrie 2018. Ancheta Gândul a descoperit că omul este principalul factor de răspândire a PPA în țară, deși autoritățile repetă povestea – devenită deja legendară – a hoardelor de mistreți infestați care au cotropit teritoriul național trecând Dunărea înot, gonite de vânătorii ucraineni care trăgeau cu mitraliera ca la război.

Desigur, virusul PPA este foarte greu de oprit și nu există tratament, odată instalată boala, iar țări precum Polonia, Germania, Spania sau Portugalia s-au chinuit chiar și 10-14 ani să scape de ea. Totuși, inconștiența și lipsa de responsabilitate cu care au fost tratate avertismentele venite de la Comisia Europeană și SRI încă din 2016 sunt revoltătoare. Am descris, în primele episoade ale anchetei în care Gândul a pornit pe urmele PPA în România, superficialitatea cu care au reacționat cei responsabili: de la filtre cu program de 8 ore din 24, până la ordinul șefului ANSVSA ca inspecția sanitar-veterinară de primăvară să se facă din birou, pentru a se lăuda în fața premierului cu economii de 6 milioane de euro. Veți vedea în episodul de astăzi cum aplicarea strictă a măsurilor de carantină costă, dar poate fi eficientă.

„Sisif” cară dezinfectantul cu găleata

Nu departe de Slobozia, pe drumul către București, cum ieși din Stejaru, pe DN2A, „Sisif”, în persoana lui nea Dumitru Cobeală, toarnă dezinfectant cu găleata, degeaba, peste un covor întins peste șosea. Opresc, mă minunez, și-l întreb ce execută.

– Pun dezinfectant. Mai des un pic, că se usucă. E soarele-ăsta. Torn cu găleata la o juma” de oră. Patru găleți la fiecare mișcare; câte două pe sens”.

– De cât timp?

– Păi, covorul ăsta, marți, a făcut o săptămână, deci, până azi, aproape două… și mai stă încă vreo lună, până se-mplinesc, conform legii, 45 de zile. Asta e. Lucrăm non-stop, prin rotație, spune nea Dumitru și pleacă să mai facă un plin.

Când se-toarce cu găleata rasă, îl întreb cum mai stau cu porcii, prin sat.

– Bine. Deocamdată n-a mai apărut niciun focar. Am avut șase cazuri, dintre care patru a trebuit împușcați. Mă rog, 10 cu totul.

– Mai au oamenii porci în bătătură?

– Puțini: scroafele gestante, care n-are omul ce să-i facă, și ăia mici… Asta în vecini, la Păltiniș, că la Stejaru n-au fost decât patru cazuri”.

Nea Cobeală nu-i sanitar veterinar, nici medic, de meserie, e electro-mecanic la primărie, dar dacă e criză, toată lumea pune osul la stăvilirea sinistrului.

Cât despre proveniența virusului, omul e sigur că tot porcul mistreț l-a adus, până în mijlocul țării, pe sub nasul pădurarului:

– Boala a fost adusă de mistreț, că prima dată când a apărut, a apărut focarul la Păltiniș, în zona pădurarului.

De acolo, pe nevăzute, boala s-a furișat în gospodăriile oamenilor, aflat în marginea codrului.

– Pe acolo a intrat microbul.

– Cu porcul mistreț?

– Cu mistrețu”!

– Și, de unde o fi venit cu microbul?

– Din Ucraina”.

– Clar că din Ucraina, dar chiar până aici?

– Păi, din 2016 până azi, să tot fi ajuns: ușurel, ușurel.”

Oamenii și niște porci de câini

Cobeală spune că a fost sigur că vine boala, înainte să vină, chestia fiind la mintea cocoșului: „Am fost sigur că apare. Că, de ce… Apăruse la Amara, și, zilnic, din Amara, vreo 10-12 căruțe aduc oameni care lucrează la pădure. Și am zis: n-are cum să nu intre microbul p-acolo!! Că oamenii sunt purtători, și roțile căruțelor. Da” ce să-i faci?! Acum, asta e”.

Altfel, după cum spune omul, s-a colaborat bine chiar și cu autoritățile din județ. „Numai că eu un lucru nu percep, dacă tratament nu există, ca să radiem boala, dezinfecția ce-i face?! Că e ca frecția la un picior de lemn. Pentru că unii din cei mai mari purtători de microbi suntem noi, care ne ducem de acolo până acolo. Dar și câinii”.

Filtru pentru dezinfecție în comuna Stejaru, Ialomița

Ca să vezi, că tot zicea directorul DSVSA Ialomița, medicul veterinar Mihai Puia, că nu dezinfectantul pe covor e chichirezul, ci filtrele de stradă și conștiința nației, „ca să nu mai plimbe oamenii carnea de colo-colo, prin țară, pe vreme de pestă porcină africană”. Dar asta, cu dezinfectant turnat pe covorul roșu sau verde, n-a vrut să mi-o spună pe cameră, spre deosebire de nea Cobeală, care cred eu că – dacă le-ar fi deschis ochii, „că boala vine de la Amara, pe roata de căruță și pe talpa omului” – l-ar fi afurisit că le cobește, ca o cotoroanță bătrână.

Să se dea lege pentru porcii din bătătură

Doctorul Puia e convins că statul trebuie să negocieze, ferm, cu populația, ca „afară” și să dea lege: cât și în ce condiții să poată crește românul porcul la botul calului, în gospodărie. „Ca să respectăm, odată pentru totdeauna, regula jocului”.

„Noi ne confruntăm, pentru prima dată, aici în România, cu virusul pestei porcine africane – un virus agresiv, cu grad foarte mare de contagiozitate și difuzibilitate, în condițiile în care nu există vaccin și nici tratament. Plecând de la această realitate și uitându-ne în Europa, constatăm că evoluția bolii este legată, pe de o parte, de vectorii cunoscuți în literatura de specialitate – ca un prim factor -, iar pe de altă parte, depinde de vectori pe care nu-i găsim în literatura de specialitate – biotopul apă, foarte posibil, un vector hematofag, și, desigur, porcul mistreț„.

Al treilea factor, foarte important în difuzibilitatea bolii, crede Mihai Puia, este „sistemul de creștere, la nivelul gospodăriilor populației – prin intermediul omului”.

porci

„Factorul om care, prin comerțul ilegal de animale și produse din carne plimbă virusul dintr-o parte în alta. Mai ales – comentează Puia cu ironie – că omul are multă minte: poate să ocolească filtrele rutiere, barierele și controalele pe care le facem”.

Învățăturile Europei

Cu toate acestea, directorul DSVSA Ialomița își manifestă doza lui de optimism, spunându-mi că lucrurile s-ar putea schimba, totuși, în bine, dacă se vor lua măsuri de urgență, întâi pe termen scurt, apoi pe termen mediu și lung.

„Pe termen scurt, din punct de vedere sanitar-veterinar s-au luat, deja, măsuri, încă de la primul animal mort și se vor lua, în continuare, cu fermitate. Apoi, mă refer aici la ceea ce este foarte necesar să facem cu exploatațiile profesionale, cu porcul industrial. Mai întâi ar trebui să stabilim un punct de vedere juridic, astfel încât acestea să nu mai intre în zone de supraveghere și protecție – pentru că tot ce intră în astfel de zone suportă măsuri restrictive, cu pierderi foarte importante. Poate fi eliminat, astfel, din punctul meu de vedere, acest risc major: printr-o ucidere preventivă în jurul complexelor sau prin posibila diminuare a numărului de porci, până aproape de zero, ca să nu mai apară focare în apropierea complexelor. Doar așa aceste exploatații comerciale n-ar mai avea de suferit, prin impunerea măsurilor de restricție – fac precizarea, că vorbesc despre exploatații în care virusul PPA nu a ajuns până în prezent”.

Puia nu crede că nu e cazul să reinventăm noi roata, ci să luăm aminte la ceea ce au făcut țările care s-au confruntat cu PPA.

„Ar trebui să ne uităm atent la ceea ce au făcut colegii din Polonia și din țările care au trecut prin boală – Spania, Portugalia, Franța. Să trecem, adică, la condiții bine reglementate vizavi de exploatațiile populației: în ce condiții structurale se poate crește porcul; cât, numeric; dacă se face sau nu reproducție – pentru că și vierul poate fi un vector de difuzibilitate prin montă; unde sunt amplasate cotețele, adică dacă le ținem tot la nivelul gospodăriei sau le scoatem la marginea satului, cum au făcut francezii”.

Mai mult, spune șeful DSVSA Ialomița, regulile de creștere a animalelor în gospodărie trebuie să conducă, neapărat, nu numai la beneficii, dar și la responsabilități acceptate de crescători.

„Dacă vom ajunge la un numitor comun – și revin la ceea ce au făcut țările care au trecut prin boală, o perioadă lungă, de 10-14 ani, cu efort economic-financiar foarte mare și din experiența cărora va trebui să luăm ce a fost bun și să implementăm foarte repede măsuri, spre a ajunge la stoparea și asanarea virusului – vom putea eradica virusul, de ce nu, într-un termen foarte scurt. Eu cred că la noi nu trebuie să treacă 10 ani pentru a avea eficiență necesară” concluzionează Mihai Puia.

Marile ferme cer să fie protejate

În concordanță cu cerințele directorului DSVSA Ialomița vine și declarația medicului veterinar Matei Nistor, coordonator de pe platforma Căzănești, a SC Agrisol, una dintre cele mai mari din țară.

„Ne doare sufletul, că, la nivel central, nu am auzit să se spună ceva despre sistemul industrial de creștere a porcilor. Știm că la ora actuală au fost multe unități nevoite să ucidă animale, în momentul în care a intrat boala în ferme, iar cele, încă, rămase în viață, nu primesc niciun fel de ajutor pentru viitor. Dacă este cineva care va avea grijă și de noi, dacă ne va sprijini cu ceva…”, spune Nistor.

Șeful medicilor de pe platformă va insista pe lângă autorități și speră să găsească înțelegere pentru a schimbe legislația în domeniu. „Nu este corect ca aceste unități, de nivelul a 80-90 de mii de capete să fie blocate, să fie puse pe același taler cu unități mult mai mici, precum aceea de la Sărățeni, localitate aflată la aproximativ șapte kilometri de noi, care a avut 120 de porci și, din cauza bolii, au fost nevoiți să lichideze porcii și să aștepte despăgubiri. La noi trebuie găsite altfel de soluții. Nu poți bloca asemenea unități în care există un flux continuu: săptămânal se montează, se înțarcă, sunt fătați purcei; unde săptămânal se face transfer de animale. Vorbim de mii de capete. Noi producem pe săptămână 2.500-3.000 de purcei. În perspectivă, dacă nu se va avea grijă de aceste unități – măcar de cele care au rămas, situația României va deveni tragică„.

Nistor atrage atenția că autoritățile ar trebui să se gândească foarte bine și să ia măsuri. „Altfel, vom deveni importatori de carne de porc, și nu ca până acum, ci într-un procent mult mai mare, iar oamenii noștri vor ajunge să plece acasă, în șomaj. Noi avem aici 320 de salariați. Dacă se întâmplă ceva, oamenii trebuie să plece acasă. Ce facem? Plătim miliarde, taxe și impozite la stat și ne-am dori ca reprezentanții statului să vină alături de noi, ca să putem schimba legislația”.

Marii producători, inclusiv cei de pe platforma Căzănești, susțin că singura variantă pentru aceste unități, prin intermediul căreia care se va reduce presiunea infecțioasă, ar fi realizarea unor cordoane de minimum 10 kilometri, în jurul fermelor. Caz în care, pe această rază – cel puțin trei-patru ani de zile – să fie interzisă creșterea porcilor în gospodăriile particulare.

Dar, atenție, spune Nistor: „Acești oameni să fie ajutați de stat: adică, așa cum reușim să dăm vouchere de vacanță la bugetari, am putea, să le dăm, și acestor oameni, niște vouchere să-și cumpere ce vor ei – carne de porc, zahăr, ulei… Nu poți să le impui să taie porcul și gata!”

Acțiuni ca la carte, pierderi de milioane

Pe platforma Căzănești există, la ora actuală, în jur de 90 de mii de capete, îmi spune medicul-șef. „În momentul în care au apărut primele focare în România și mai ales după ce lucrurile au început să se complice în județul Tulcea, am luat cele mai drastice măsuri – tot ce ne-a stat în putință pentru a evita intrarea bolii în fermă. Am mărit mult restricțiile de biosecuritate, am instituit carantină în ceea ce privește personalul, acesta plecând acasă la săptămână. Adică au dormit în cadrul unității, au servit toate mesele în unitate, le-am asigurat cazare, absolut tot – de la schimbul de lenjerie intimă, până la ținuta de lucru. În același timp am făcut foarte multe dezinsecții aeriene, cu elicopterul – o măsură în plus, și foarte bine-venită – regulile de filtru au fost foarte mult înăsprite. Oamenii știu foarte bine că trebuie să se dezbrace, să facă duș, să-și ia echipamentul și doar în acest fel intră în unitate”.

Printre măsurile luate de cei de la Agrisol a fost inclusiv aceea de a le interzice să intre în unitate cu telefonul personal sau cu pachete de țigări.

„În momentul în care ne-am trezit cu mai multe focare, în apropierea noastră, primul apărând la aproape 9 kilometri, am intrat în zona de supraveghere. Din acel moment, lucrurile s-au complicat foarte mult. Din 24 august și până astăzi, noi suntem în carantină. Nu avem voie să scoatem niciun animal, iar între timp, au apărut alte două focare – unul la Andrășești, iar celălalt la Sărățeni – acesta din urmă aflat la mai puțin de 7 kilometri – pentru care perioada de supraveghere de 40 de zile se va încheia în jurul datei de 27 octombrie„.

Cocină dintr-o gospodărie țărănească

Cheltuielile din perioada de carantină pentru achiziția de dezinfectante, salarii, hrana oamenilor și, mai ales, pentru furaje – de zeci de mii de euro zilnic – au dus la pierderi de aproape 2 milioane de euro.

„Pentru a reuși să menținem și să respectăm tehnologia, deși fermele sunt super-aglomerate, am fost puși în situația de a omorî foarte mulți purcei. Practic, am fost nevoiți să facem avort la scroafe, pentru a menține spații oarecum goale, ca să ne putem mișca, în continuare. O altă măsură pe care am luat-o a fost schimbarea rețetelor de furaje la categoriile mari de animale, în sensul că am redus proteina și energia, ca animalele să crească mult mai puțin”.

Și statul doarme

Ca să găsească un sprijin, cei din Căzănești au făcut toate demersurile posibile: la Ministerul Agriculturii, la ANSVSA și la Parlamentul României. „Peste tot am fost ascultați, toată lumea a promis că ne ajută, dar până la această oră nu avem nicio măsură concretă îndeplinită”, trage Nistor încă un semnal de alarmă.

„Este o situație paradoxală: noi murim încetișor, zilnic, ne sufocăm pur și simplu, pentru că nu ne ajută nimeni. Iar cei care au scăpat boala în unitate, primesc bani. Noi n-am primit și nu primim nimic. Ce se va întâmpla cu acest pierderi – cine le va suporta?! Pentru că vorbim aici de pierderi de milioane de euro la nivelul de unitate”.

Îl întreb dacă e vorba doar de prostie, de lipsă de profesionalism sau de interese oculte. Mă privește câteva clipe: „Nu știu dacă, în această situație este un interes distructiv, rea voință sau incompetență. Este posibil să fie toate la un loc. În orice caz, nu există conlucrare și comunicare între autorități. Din această cauză consider că s-a ajuns până aici: pentru că măsurile n-au fost concrete, n-au fost luate cum ar fi trebuit de autoritățile statului. Dacă în momentul în care a apărut prima problemă, în prima localitate din județul Tulcea, acea localitate trebuia înconjurată de armată, pur și simplu. Germania, când a avut problema cu pesta porcină clasică, pentru a proteja marile ferme, au scos armata și din acea localitate nu mai ieșea și nici nu mai intra nimeni, până ar fi fost lichidat ultimul porc. În momentul în care, din acea localitate, lucrurile au fost scăpate din mână, boala s-a împrăștiat. Când au scăpat-o din Deltă, s-a extins în toată țara. Și iată la ce pierderi enorme am ajuns. Și, mai departe, ce vom face? Întreb și eu autoritățile. Pentru că, dacă nu vor face nimic, dacă nu vor veni lângă noi, atunci putem spune: scapă cine poate,” își încheie Matei Nistor pledoaria.

Politicienii fac ce știu mai bine: se ceartă

Autoritățile române fac, totuși, ceva: se ceartă. Joi, europarlamentarul Siegfried Mureșan acuza Guvernul Dăncilă că a votat în Consiliul UE tăierea fondurilor pentru pesta porcină și sabotează orice șansă ca fermierii români afectați să fie despăgubiți din fonduri europene. „Executivul condus de Viorica Dăncilă a votat alocarea a zero euro către Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) pentru măsurile specifice destinate fermierilor afectați de pesta porcină africană, acolo unde eu solicitasem 100 de milioane de euro,” acuză Mureșan.

„Este imposibil ca România să ia o asemenea decizie”, a replicat vineri ministrul Agriculturii Petre Daea. „În calitatea mea de ministru și responsabil în Guvernul României cu problemele acestea legate de agricultură, am prezentat în Consiliul de Miniștri la Bruxelles, pe data de 16 august, care este situația PPA în România, cerând ajutor. Cu câteva zile înainte, transmisesem scrisorile de sprijin și scrisorile acestea pe procedurile stabilite între instituțiile statale și între instituțiile europene pentru a primi sprijin de la cei doi comisari, Hogan și Andriukaitis.”

Mureșan minte și fermierii nu trebuie să se teamă, sare și ministrul de Finanțe. „România nu a propus, nu va propune vreo tăiere de fonduri pentru România, indiferent de sectorul de activitate, cu atât mai mult pe zona de agricultură și zootehnie,” a declarat vineri Eugen Teodorovici. „Acest lucru nu se va întâmpla, chiar din contră: susține și propune majorarea de fonduri pentru a sprijini fermierii din România. Știți foarte bine, guvernul României a alocat până în prezent toate fondurile necesare pentru subzona de pestă porcină. Deci nu va fi niciun fel de întârziere, nici un fel de sincopă, banii sunt la nivelul României, iar după acea, în relația cu Comisia Europeană, Guvernul va solicita rambursarea acestor fonduri pentru bugetul de stat.”

Mureșan nu se lasă și își susține punctul de vedere: „Ministerul Finanțelor Publice spune că nu avea cum să susțină propunerea mea de a crește cu 110 milioane de euro fondurile pentru PPA de vreme ce ei au votat poziția pe buget în 4 septembrie, iar amendamentele mele vor fi votate în Parlamentul European pe 24 octombrie,” scrie Mureșan pe Facebook. „Ceea ce trebuia să facă Guvernul, și nu a făcut, era să nu accepte în varianta de buget adoptată de Consiliul UE în 4 septembrie tăierea alocărilor pentru fermierii afectați de PPA în Bugetul UE 2019 și să vină și din timp cu o propunere de creștere a bugetului, imediat ce a apărut pesta porcină africană în România.”

Până una-alta, vom primi 43 de milioane de euro de la UE, însă cu destinație precisă: pentru investiții în dezinfectoare, laboratoare sanitar-veterinare și incineratoare.

Ancheta Gândul va continua. Veți vedea în episoadele următoare care este situația în nord-vestul țării, locul prin care – în urmă cu doi ani – pătrundea virusul PPA în România.

(va urma)

 

Inchide