Ziua în care eroii au găsit fericirea în plânsul unui copil. Cum au trăit salvatorii cele 10 ore ale unei intervenții pe viață și pe moarte

„Am pus primul mâna pe copil. Am simțit o satisfacție deosebită, am pus mâna plin de emoții și fericire”. El e plutonierul adjutant Ionel Răducu, de la Detașamentul de Pompieri Vitan. Au trecut mai bine de 12 ore de la misiunea din Teleorman. Nu a închis ochii de atunci. În momentul în care vorbește despre acele secunde în care Dănuț era scos la suprafața, fața i se luminează.

Pentru angajatul ISU, plânsul copilului a însemnat viață.

„Plângea, a plâns toată perioada intervenției. Era monitorizat video și audio și se auzea. Când am pus mâna pe el încă mai avea puterea să mai plângă după atâtea ore”.

EXCLUSIV Mită de 450.000 de euro pentru un proiect de stocare a energiei, la Gheorgheni. Directorul unei companii din Slovenia și complicele său român au fost arestați sâmbătă seară. Gândul a aflat cine sunt persoanele implicate în dosarul DNA și publică toate detaliile afacerii

23:31

DIPLOMAȚIE Ce a obținut SUA după vizita lui Xi Jinping la Washington. China cumpără cărbune american, iar Washingtonul primește noi angajamente de la Beijing

22:14

Cât privește modalitatea în care au intervenit salvatorii…”Într-un mod popular, am folosit două tije de fier beton, îndoite la capete, la 90 de grade. Faptul că era copilul blocat și deviația tuburilor, se proptea cu capul în deviația tuburilor și am decis să mai băgăm o tijă pentru echilibrare și scoaterea copilului în siguranță. Am încercat și cu echipamentele noastre, dar nu au dat rezultate”.

Din echipa de salvatori care a reușit să scoată copilul din fântână au făcut parte: Adrian Dinu, comandantul Detașamentului Special de Salvatori, Grigoraș Silviu, Răducu Ionel, Intze Ionuț Gabriel, Iliescu Cosmin, Damaschin Adrian, Minea Alin, Pop Virgilius, Prefac Lucian, Bunea Marian, Petre Zurini Marius, Săceanu Lucian, Ghencea Eugen și Picu Ionuț. 

Atunci când am vrut să vorbim cu salvatorii trimiși din București, ne-au așteptați toți, chiar dacă ieșiseră din tură. Niciunul nu a vrut să vorbească fără să îi aibă alături pe colegii săi. Au salvat împreună.

„Era o bucurie, să știți. Faptul că el plângea, faptul că îl vedeam pe camera că mișcă era o bucurie. Tot timpul aveam oameni care se uitau pe camera și pe monitor. Era o bucurie, dar în același timp acele plânsete, trecând atâtea ore, e clar că într-un fel sau altul ne-au încărcat de emoție, de tristețe, de o emoție în care un copil neajutorat era în acel mediu. Am încercat și, condus de acele emoții, am găsit soluția optimă să aducem copilul în siguranță”, povestește căpitan Adrian Dinu, comandantul Detașamentului Special de Salvatori.

Echipa din București se afla la o simulare în momentul când care a venit apelul. Au început să facă planul de salvare încă de pe drum. O variantă era săparea unui șanț până aproape de copil. Riscul era însă ca malul de pământ să se surpe. A doua variantă, care a fost să îl prindă pe copil și să îl tragă la suprafață. Pompierii au reușit cu ajutorul unor tije improvizate chiar acolo lângă fântână.

„Noi am reușit să săpăm 10-12 metri și mai aveam de săpat, dar printr-un dispozitiv realizat la fața locului, nu aveam cum să deținem așa ceva în mașină, niște tije de fier beton am reușit să îl extragem”, povestește plutonier major Virgilius Pop, iar colegul său Ionuț Țintă îl completează „Nu am renunțat niciodată, am sperat că vom ajunge la el. Ne-am rugat și la Dumnezeu că altfel nu ai cum să reușești. Noi suntem bucuroși ca am reușit să îl scoatem și vom fi și mai bucuroși când el va fi și mai bine”.

Imaginile din momentul salvării lui Dănuț le-a văzut toată lumea. Dar ce simțea un salvator în acel moment?

Ne răspunde plutonier major Alin Minea: „Noi încercăm să fie totul bine, să fie în siguranță și el și noi, pentru că și noi avem copii acasă și pe noi ne așteaptă cineva acasă până la urmă”

„Sunt trăiri sufletești intense. Atâta timp cât avem copii acasă, eu am un băiețel de vârstă apropiată. Eu unul eram bucuros când îl auzeam plângând pentru că asta însemna că în regulă. E normal să plângă, orice copil plânge și vă dați seama în ce mediu a stat el acolo. Iar faptul că plângea era îmbucurător pentru noi. Asta ne făcea să luptăm cu și mai multă îndârjire”, spune plutonier adjutant Silviu Grigoraș.

Echipa de salvatori l-a vizitat miercuri la spital pe Dănuț. 

Dănuț, băiețelul de aproape doi ani mai are acasă o surioară în vârstă de trei ani, iar mama lui urmează să aducă pe lume încă un copil, fiind însărcinată în aproape nouă luni.

Copilul a fost adus în București, iar medicii au anunțat că prognosticul rămâne rezervat din cauza problemelor pulmonare.

„Am înțeles că a făcut stop cardio respirator în timpul transportului, pe o hipotermie severă, a făcut un fel de sindrom de aspirație, asta este problema lui, stând cu capul în jos, probabil că a vărsat sau a înghițit apă din fântână și deocamdată temperatura corpului s-a stabilizat, este în secția de terapie intensivă, rehidratare, starea lui este stabilă, dar este gravă din cauza problemelor pulmonare. Prognosticul este rezervat în continuare. Este ca o pneumonie de aspirație, deci probleme pulmonare pentru că a intrat lichid în plămân. Deocamdată, toate intervențiile sunt de reanimare, nu se fac intervenții de altă natură, dec totul este pe reanimare. El este în continuare intubat, ventilat mecanic”, a declarat Raluca Alexandru, purtător de cuvânt al Spitalului Grigore Alexandrescu.

Polițiștii din Teleorman au deschis un dosar penal in rem pentru vătămare corporală din culpă, iar miercuri au fost audiate mama și bunica lui Dănuț.