Un nou studiu arată o mare problemă a măștilor PPE: Sunt mai puțin eficiente în funcție de sexul și rasa purtătorului

Publicat: 16 09. 2020, 17:58
O nouă descoperire despre COVID-19. Ce au observat specialiștii că se întâmplă cu pacienții la trei luni după vindecare / Sursă FOTO: Shutterstock

Pandemia SARS-CoV-2 a condus la readucerea în atenția lumii a utilizării echipamentelor de protecție individuală (EIP / or. PPE), inclusiv a măștilor. Cu toate acestea, o lucrare publicată în Anesthesia (un jurnal al Asociației Anesteziștilor) relevă faptul că măștile nu se potrivesc întotdeauna corect pe fețele celor care le poartă, iar spitalelor le lipsesc timpul și resursele financiare pentru a se asigura că fiecare lucrător din domeniul sănătății are o mască care i se potrivește corect.

O protecție satisfăcătoare a căilor respiratorii va fi asigurată numai dacă aparatele respiratorii filtrante sunt montate corespunzător pe fața individului, asigurând o etanșare facială strânsă”, explică coautorul studiului, profesorul Britta von Ungern-Sternberg, de la Perth Children’s Hospital, și profesor la University of Western Australia.

Un nou studiu arată o mare problemă a măștilor PPE

„Protecția căilor respiratorii este redusă dacă există spațiu (n.r. între față și mască), deoarece aerul nefiltrat va fi aspirat în interiorul măștii”, mai explică profesorul.

Analiza cercertătorilor a constatat că ratele inițiale de potrivire a măștii, în cazul femeilor au fost de 85%, comparativ cu cea din rândul bărbaților – 95%. În ceea ce privește rata de ajustare a măștii pe față, la caucazieni a fost de 90% iar la asiaticii de 84%. De asemenea, în rândul femeilor asiatice, rata a fost de doar 60%, notează eurekalert.org.

Autorii explică faptul că potrivirea corectă pare mult mai importantă pentru protecția aeriană decât capacitatea de filtrare a materialului. Forma și dimensiunea măștii în raport cu dimensiunile antropomorfe ale purtătorului sunt factori majori în ceea ce privește calitatea potrivirii (adică absența scurgerii, a spațiului dintre mască și față).

Măștile de protecție, mai puțin eficiente în funcție de sexul și rasa purtătorului

De asemenea, în lucrare este ridicată și problema diferenței dintre verificarea ajustării și testarea ajustării. În verificarea ajustării (a măștii cu fața purtătorului), lucrătorul medical își verifică propria mască, dacă se potrivește cu forma feței sale. În fapt, verifică dacă simte că aerul iese prin vreuna dintre părți folosind atât controale de presiune pozitive, cât și negative și este un standard minim de siguranță.

Pe de altă parte, testarea ajustării/potrivirii este un test standardizat care măsoară dacă o anumită mască, purtată de lucrătorul medical, se potrivește corect și nu lasă aerul să pătrunde prin zonele unde nu există filtru, testul fiind făcut în condiții simulate de lucru. Autorii susțin că testarea adecvată ar trebui să facă parte din programele oficiale de sănătate și siguranță în muncă ale spitalelor.

Datorită timpului și costurilor asociate, unii oficiali din domeniul sănătății propun eliminarea testelor de potrivire și susțin că o verificare a potrivirii este suficientă pentru a eficacitatea măștii. Cu toate acestea, un studiu din SUA arată că eficacitatea măștilor N95 a crescut de la 67% la 96% după efectuarea testului de potrivire a măștii cu forma feței purtătorului.

„Pandemia de COVID-19 a arătat deficiențele unor facilități medicale în protejarea lucrătorilor medicali”, mai notează autorii.