Ambiția lui Xi Jinping, președintele unei Chine din ce în ce mai puternice, este mare. În ultimii ani, comunitatea internațională a căutat să înțeleagă acțiunile externe ale Chinei prin prisma „costurilor raționale”. Se presupune că Xi Jinping nu ar întreprinde aventuri militare cu risc ridicat. Cu toate acestea, semnele de întrebare rămân.
Contextul internațional este unul extrem de complicat.
Logica decizională a liderilor autoritari diferă fundamental de cea a guvernelor democratice și nu poate fi explicată folosind aceleași modele comportamentale, se arată într-o analiză publicată de Vision Times.
Problema nu este dacă Xi Jinping ar fi pregătit să declanșeze un război imediat.
Se presupune că regimul comunist chinez se va prăbuși în cele din urmă, iar Statele Unite vor veni automat în apărarea Taiwanului, în cazul unui atac al Chinei.
Mulți analiști susțin că, dacă situația internă a Chinei se deteriorează și economia sa slăbește, Xi Jinping nu va avea capacitatea de a lansa un atac asupra Taiwanului.
Din perspectiva unui sistem autoritar, Taiwanul nu este doar o problemă teritorială. Mai degrabă, servește ca o pârghie strategică.
Atunci când presiunile interne din cadrul sistemului devin copleșitoare, rezolvarea problemei Taiwanului poate fi utilizată pentru a restructura legitimitatea politică a regimului și pentru a prelungi domnia acestuia.
Sub greutatea provocărilor interne tot mai mari, „chestiunea Taiwanului” devine astfel un instrument strategic pentru Beijing. China ar putea încerca să depășească ceea ce percepe ca o poziție strategică înrăutățită și să remodeleze ordinea internațională.
De fapt, Xi Jinping caută un pariu geopolitic mai amplu. Vrea să alunge Statele Unite din Pacificul de Vest.
China se confruntă în prezent cu presiuni duble, precum deflația și bula imobiliară. Rezultatul este, potrivit specialiștilor, un efect negativ al bogăției și contracția activelor.
Atunci când șuruburile care țin împreună sistemul de menținere a stabilității încep să se slăbească, iar oala sub presiune este pe punctul de a exploda, Xi Jinping ar putea solicita o mobilizare totală în timp de război. Iar „capacul” ar fi închis.
Odată ce un război împotriva Taiwanului ar fi declanșat, Beijingul ar putea transforma în mod deschis economia Chinei într-un sistem cuprinzător de raționalizare.
Aceasta este o strategie extremă, dar extrem de eficientă, pentru gestionarea crizelor politice.
Xi Jinping ar putea considera că problemele structurale ale Chinei — inclusiv îmbătrânirea rapidă a populației, scăderea forței de muncă și creșterea restricțiilor tehnologice impuse de țările occidentale — sunt ireversibile.
Cu alte cuvinte, China s-ar putea apropia sau a atins deja ceea ce unii analiști numesc „Vârful Chinei”, se mai arată în analiza publicată de Vision Times.
Astfel, o evaluare autoritară a riscurilor ar putea produce ideea că „dacă nu luptăm acum, vom fi și mai puțin capabili să câștigăm mai târziu”.
Aceasta este „anxietatea ferestrei”, avertizează Sung Kuo-cheng, autorul analizei. Atunci când teama că o oportunitate strategică se închide rapid atinge apogeul, acesta ar putea deveni momentul în care Xi decide să apese butonul pentru război.