EDIȚIE SPECIALĂ MARIUS TUCĂ SHOW. Invitat Col. (R) Ionel Boeru, șeful plutonului de execuție al soților Ceaușescu: A strigat „Trăiască România Socialistă” / Elena a înjurat un soldat de mamă

Col. (r) Ionel Boeru, șeful plutonului de execuție al soților Ceaușescu, a rememorat la Marius Tucă Show ultimele ore din viața cuplului care a condus România timp de 25 de ani și a fost împușcat la Târgoviște pe 25 decembrie 1989.

Prezentăm câteva din principalele declarații ale col.(r) Ionel Boeru, la Marius Tucă Show:

„Cei opt parașutiști care au participat la proces și trei am făcut parte din plutonul de execuție ne-am oferit voluntari pentru o misiune în București și nu pentru o misiune, respectiv procesul și executarea soților Ceaușescu. Deci noi nu am știut de acest lucru, inclusiv comandanții comandantul de garnizoană și comandantul unității de parașutiști nu au știut acest lucru”.

„Comandantul garnizoanei ne-a dus cu autobuzul la pistă, ne-au îmbarcat în două elicoptere, s-a nimerit ca pe unul din piloți să-l cunosc și chiar l-am rugat să mă ia pe mine în elicopter cu el și am plecat spre București cu două elicoptere. În aer, am mai avut asigurat încă patru elicoptere care ne-au făcut asigurarea aeriană pe timpul transportului”.

„Soții Ceaușescu au fost găsiți la serele din Târgoviște de doi milițieni cu mașina care erau în patrulare. Aceștia i-au dus la sediul Securității. Ei au fost preluați de la sediul securității de colonelul Kemenici și probabil când s-a dat prin televiziune, mergeți și luații de acolo și păziții. I-am dat pe acel militar, era și parașutist și l-am dat să păzească pe cei doi. A primit ordin clar de la general dacă mișcă să-i împuște, fără discuții”.

„Generalul Stănculescu împreună cu colonelul Kemenici cu mine, eu ascultând, eu nu mi-am spus părerea, nu am spus nimic, și cu cei doi care îi păzeau pe ăia am stabilit, toți am stabilit locul unde se va face execuția cuplului Ceaușescu (…) atunci s-au hotărât să fie executați într-un loc în care într-adevăr nu se vedea nimic. Ne-a comunicat, iar n-am știut, soții Ceaușescu se aflau în acel transportor blindat cu care a venit cine ne-a întâmpinat”.

„Un locotenent major îi păzea pe soții Ceaușescu în transportor, a coborât primul, l-a ajutat pe Nicolae Ceaușescu să coboare, eu l-am luat, am primit ordin, trebuie să vă spun, să nu cumva să-i jignesc, să-i lovesc, să-i înjur, să-i ating sau ceva de genul ăsta, deci Stănculescu mi-a dat ordin clar. Când a coborât Ceaușescu sincer să fiu nu l-am recunoscut. Era foarte palid, țin minte și acum”

„Cât a făcut vizita medicală ușa a fost întredeschisă și am auzit, a găsit tensiune, avea 17 cu 8, o tensiune bună pentru vârsta pe care o avea și faptul că nu-și luase medicamente și alte probleme ce a avut el acolo, chiar i-a zis doctorul „aveți o tensiune bună tovarășe președinte”, cum se vorbea la vremea respectivă, și cam asta a fost, după care l-am preluat și l-am dus în sala de judecată”

„Dacă Nicolae Ceaușescu avea un miros de om îngrijit, spălat, parfumat chiar, ea nu. Ea avea un miros de femeie de pe stradă, cum să spun eu, care a făcut pe ea, care era murdară, deci nu avea un miros… chiar era jenantă problema. Nu a vrut să facă vizita medicală, nu a vrut să i se ia tensiunea, nu a vrut să facă… a început chiar să se certe cu doctorul de acolo. Deci ea tot timpul, în continuare, o să fie agresivă. El o tempera”

„Tot generalul Stănculescu ne-a ordonat și felul cum să executăm sentința, respectiv îi ducem la zid, facem câțiva pași înapoi, ne întoarcem și cu foc de la șold, ceea ce noi nu executasem la trageri în perioada respectivă, după revoluție s-au executat trageri de la șold, foc automat câte un încărcător fiecare, deci trei încărcătoare trebuia să descărcăm pe cei doi”.

„Pe timpul procesului, ea a fost foarte agitată și foarte nervoasă și tot timpul avea replici acide cu completul de judecată, el în schimb era calm și o bătea cu mâna pe picior să o liniștească. Iar ceva important este că în momentul în care asesorii și cu judecătorii au intrat în camera în care au hotărât executarea lor, el i-a zis să stea liniștită pentru că nu o să pățească nimic că el a mai pățit treaba asta o dată la Brașov, dar nu a fost executat”.

„Sunt două chestii aici, el când a văzut oamenii acolo adunați și militarii care erau unul lângă altul, a strigat

și a cântat sau a încercat să cânte primele versuri din Internaționala. Ea, în schimb, a avut o altercație cu un militar, știu exact pentru că porecla militarului era Mașinuță, acesta i-a zis

și ea l-a înjurat de mamă”.

Redăm interviul integral:

Marius Tucă: Bun găsit oameni buni la o ediție specială, se împlinesc 30 de ani de la revoluția din decembrie și noi vorbim despre ultimele zile ale lui Nicolae Ceaușescu, ultimele zile ale Elenei Ceaușescu, fuga, procesul și execuția soților Ceaușescu și pentru asta am invitat în studioul nostru la Marius Tucă Show la Smart TV pe domnul colonel în rezervă Ionel Boeru. Bine ați venit în emisiunea noastră.

Ionel Boeru: Mulțumesc de invitație.

Cei opt parașutiști care au participat la proces și trei am făcut parte din plutonul de execuție ne-am oferit voluntari pentru o misiune în București

Marius Tucă: Trebuie să spunem din capul locului, noi ne-am mai întâlnit la o ediție specială și am discutat atunci despre execuția ceaușeștilor pentru că dumneavoastră, domnule colonel Ion Boeru, ați fost șeful plutonului de execuție constituit cumva ad-hoc. E adevărat sau nu? Ca să nu plecăm de la o premisă falsă. Cum s-a întâmplat totul?

Ionel Boeru: În primul rând trebuie să vă spun că cei opt parașutiști care au participat la proces și trei am făcut parte din plutonul de execuție ne-am oferit voluntari pentru o misiune în București și nu pentru o misiune, respectiv procesul și executarea soților Ceaușescu. Deci noi nu am știut de acest lucru, inclusiv comandanții comandantul de garnizoană și comandantul unității de parașutiști nu au știut acest lucru.

Marius Tucă: Cum s-a întâmplat totul?

Ionel Boeru: Pe 25 decembrie, dimineața comandantul unității a adunat cadrele care mai erau în unitate și ne-au anunțat că e nevoie de…

Marius Tucă: Unde era unitatea?

Ionel Boeru: Unitatea la Boteni, iar marea majoritate a militarilor se aflau deja în misiune în București, respectiv la televiziune…

Marius Tucă: Plecaseră din data de 22, 23

Ionel Boeru: 22, da, pe 23 deja au fost primii morți pe care i-am avut în cadrul unității.

Marius Tucă: Care au murit la București.

Ionel Boeru: Au murit la București, la televiziune, au fost șapte militari între care un ofițer care îmi era foarte bun prieten, au fost împușcați toți de cineva îmbrăcat în…

Marius Tucă: Combinezoane?

Ionel Boeru: Nu, gărzi patriotice.

Marius Tucă: A, în gărzi patriotice.

Ionel Boeru: Dar și el a fost omorât.

Marius Tucă: Unde? Deci pe fondul ăsta dumneavoastră în data de 25 decembrie unde erați cu colegii?

Ionel Boeru: Data de 25 decembrie… Cei care eram în cazarmă aveam diferite misiuni, eu de exemplu fusesem noaptea respectivă, cum să spun, am avut în pază depozitul de muniție al unității de elicoptere și…

Marius Tucă: De la Boteni.

Ionel Boeru: De la Boteni. Iar dimineața, toate cadrele de la… eram puține cadre să știți, nu toți erau parașutiști, am fost adunați și atunci comandantul a anunțat că e nevoie de opt militari care să meargă într-o misiune deosebită, ne-a spus că nu știe despre ce este vorba dar știe că este o misiune grea și atunci ne-am oferit trei ofițeri și mai mulți subofițeri. Din cei trei ofițeri eu am fost ales și ceilalți subofițeri, au fost mai mulți, au fost aleși șapte subofițeri care să plecăm în această misiune.

Marius Tucă: Ce grad aveați atunci?

Ionel Boeru: Aveam gradul de căpitan.

Marius Tucă: Erați căpitan la Boteni, la unitatea de parașutiști. Bun, în data de 25 ați plecat, cum?

Am plecat spre București cu două elicoptere. În aer, am mai avut asigurat încă patru elicoptere care ne-au făcut asigurarea aeriană pe timpul transportului

Ionel Boeru: Deci am plecat cu două elicoptere.

Marius Tucă: Elicopterele erau în unitate?

Ionel Boeru: În garnizoană era un regimente de elicoptere, un regiment de parașutiști și alte unități erau în garnizoana respectivă. Deci comandantul garnizoanei care era comandantul regimentului de elicoptere ne-a dus cu autobuzul la pistă, ne-au îmbarcat în două elicoptere, s-a nimerit ca pe unul din piloți să-l cunosc și chiar l-am rugat să mă ia pe mine în elicopter cu el, între timp tipul a decedat, să-i fie țărâna ușoară, și am plecat spre București cu două elicoptere. În aer, am mai avut asigurat încă patru elicoptere care ne-au făcut asigurarea aeriană pe timpul transportului.

Marius Tucă: Ceea ce era credibil.

Ionel Boeru: Era normal mai ales că picaseră ceva elicoptere, vreo trei mi se pare că picaseră deja în zona București.

Marius Tucă: Era normal pentru perioada aia dar totuși să fiți flancați de atâtea elicoptere pentru o misiune grea, dar nu se știa despre ce fel de misiune e vorba.

Ionel Boeru: Despre cele patru elicoptere am aflat abia la Târgoviște, deci nu am știut.

Marius Tucă: N-ați știut, am înțeles. Deci v-ați îndreptat spre București.

Ionel Boeru: Spre București, da. Și am aterizat undeva în spatele stadionului Steaua era un teren de rezervă de antrenament sau ceva de genul. Oricum în momentul când am aterizat am luat legătura cu militarii că erau unități militare și în apropiere și aceștia au venit să vadă ce-s cu elicopterele astea așa. Și atunci am luat prima dată legătura cu militarii de acolo. Spun asta pentru că la sfârșit o să vă povestesc ce s-a întâmplat cu cadavrele și este normal să pomenesc treaba asta.

Marius Tucă: Practic v-ați întors cu cadavrele de acolo de unde ați plecat fără să știți unde mergeți.

Ionel Boeru: Da.

Marius Tucă: Am dezvăluit asta.

Ionel Boeru: Deci când am aterizat acolo nu știam ce să facem.

Marius Tucă: Câți ani aveați domnul Boeru atunci?

Ionel Boeru: 31 de ani. După care a sosit generalul Stănculescu pe care îl știam după nume, nu-l știam ca figură sau ca persoană, n-aveam nicio relație însoțiți de un număr de oameni pe care nu-i cunoșteam, mai puțin pe Gelu Voican Voiculescu pe care îl văzusem la televizor, atât dar nu în sensul că aveam…

Marius Tucă: Îl cunoașteți dinainte.

Ionel Boeru: Am dat raportul, eu am dat raportul generalului, după care generalul mi-a spus că parașutiștii, am fost cei mai buni până acum, că are încredere în noi și cam asta a fost simpla discuție acolo.

Gen. Stănculescu i-a luat pe piloți și pe o hartă au stabilit unde vom merge. Nu știam unde mergem. N-am știut decât când am ajuns acolo că suntem la Târgoviște

Marius Tucă: Nimic altceva.

Ionel Boeru: Nimic altceva. I-a luat pe piloți și pe o hartă au stabilit unde vom merge. Nu știam unde mergem. N-am știut decât când am ajuns acolo că suntem la Târgoviște. Și au stabilit traseul după care ne-am îmbarcat în două elicoptere și am văzut că ne deplasăm spre Ploiești, asta am văzut și eu, mi-am dat seama că mergem undeva spre Ploiești. În apropiere de, să zicem, 10, 15 kilometri să intri în Ploiești am făcut stânga spre Târgoviște. Cei de la Ploiești deja, am aflat de la colegi, am absolvit după aia Academia de studii militare și am avut colegi care mi-au spus, bă, primiseră ordin să tragă în noi, deci nu știau că noi zburăm. Deci nu s-a știut că se execută o misiune de genul celei care a fost la Târgoviște. Am aterizat pe terenul de instrucție de la cazarma de la Târgoviște, ne-a întâmpinat un transportor, a venit un transportor spre noi, un ofițer se afla la mitraliera de pe transportor. Sincer să fiu mă cam… zic ce-o mai fi și asta, chiar aveam un pic de emoții, trebuie să recunosc. A coborât generalul Stănculescu din elicopter, el atât a coborât și din transportor a ieșit colonelul Kemenici, comandantul garnizoanei și a unității de acolo. Au stat de vorbă, nu știu ce au discutat pentru că nici nu puteam să-i aud, noi eram în elicopter după care generalul ne-a făcut semn să coborâm, parașutiștilor, atât. Și am coborât eu cu cei șapte și mi-a ordonat să-mi împrăștii cei șapte militari pe care îi aveam în cazarmă ca să fac asigurarea. A spus generalul că el nu are încredere în militarii care se află în acea cazarmă. Vreau să vă spun că în cazarma aia era un militar la doi metri, la doi metri pătrați era un militar nu mai vorbesc de transportoare, tancuri și alte mijloace care se aflau acolo.

Marius Tucă: Adică să asigurați perimetrul.

Ionel Boeru: De fapt care erau militari de-ai noștri.

Marius Tucă: Da, da, am înțeles.

Ionel Boeru: După această problemă, eu am împrăștiat oamenii și transportorul s-a retras înspre cazarmă, înspre locul în care se va desfășura mai târziu procesul.

Mi-am adunat oamenii și atunci ne-a adunat și ne-a comunicat generalul de ce suntem acolo, respectiv pentru procesul și execuția soților Ceaușescu

Marius Tucă: Care e momentul în care ați aflat că acolo se aflau Elena și Nicolae Ceaușescu?

Ionel Boeru: Generalul a intrat cu celelalte personalități care au venit cu noi, a intrat cu colonelul Kemenici în sediul comandamentului unității. Nu știu ce au discutat acolo, nu au stat mult, ulterior am aflat că s-a început să se facă lista de acuzații pe care să le aducă, de fapt nu era niciun document, nu era făcut nimic. S-a stabilit unde se va face judecata, unde v-a face vizita medicală, după care generalul Stănculescu a ieșit afară și m-a chemat și mi-a spus să mi-adun oamenii. Mi-am adunat oamenii și atunci ne-a adunat și ne-a comunicat generalul de ce suntem acolo, respectiv pentru procesul și execuția soților Ceaușescu.

Marius Tucă: Și execuția, e foarte important.

Ionel Boeru: Și execuția, și execuția. Mi-a ordonat să-i dau cel mai bun militar pe care îl am să-i păzească pe CI-istul unității și pe un locotenent-colonel de securitate care între timp a decedat care venise cu ei, cu soții Ceaușescu de la sediul Securității. O paranteză, soții Ceaușescu au fost găsiți la serele din Târgoviște de doi milițieni cu mașina care erau în patrulare. Aceștia i-au dus la sediul Securității. Ei au fost preluați de la sediul securității de colonelul Kemenici și probabil când s-a dat prin televiziune, mergeți și luații de acolo și păziții. I-am dat pe acel militar, unul dintre băieți care știam eu că era cam de-o vârstă cu mine, cu mai multă experiență, era și parașutist și l-am dat să păzească pe cei doi. A primit ordin clar de la general dacă mișcă să-i împuște, fără discuții.

Marius Tucă: CI-istul unității și omul de la securitatea din Târgoviște.

Ionel Boeru: Da. După care mi-a ordonat iar că vrea doi oameni buni să-i facă lui asigurarea, cum să spun, să-l păzească pe el. Pur și simplu să-l păzească pe general și atunci s-au oferit cei doi care ulterior or să facă parte cu mine din plutonul de execuție. S-au oferit ei.

Marius Tucă: Adică e vorba despre…

Ionel Boeru: Cârlan Dorin și Gheorghiu, ei s-au oferit și ei au rămas. Erau într-adevăr tot mai în vârstă decât ceilalți, ceilalți militari erau, subofițeri erau de fapt, erau cu toții promoția anului respectiv, nu… Nu că nu prezentau încredere, acuma văd lucrurile altfel poate erau mai buni decât ăștia pe care i-am folosit eu, dar necunoscând-i am pus bază mai mult pe acești trei oameni.

Marius Tucă: Mai departe.

Ionel Boeru: Deci generalul Stănculescu împreună cu colonelul Kemenici cu mine, eu ascultând, eu nu mi-am spus părerea, nu am spus nimic, și cu cei doi care îi păzeau pe ăia am stabilit, toți am stabilit locul unde se va face execuția cuplului Ceaușescu.

Generalul Stănculescu mi-a spus că eu trebuie să-i iau pe rând din transportor și să-i duc să facă vizita medicală și de acolo să-i duc în sala în care vor fi judecați

Marius Tucă: Deci înainte chiar de a începe procesul.

Ionel Boeru: Înainte de a începe procesul. Kemenici chiar a zis într-un loc, generalul, a spus că nu este bine acolo să executăm că se vede din blocuri, acolo sunt niște blocuri, se vede foarte bine în curtea cazărmii și o să vadă toată lumea și atunci s-au hotărât să fie executați într-un loc în care într-adevăr nu se vedea nimic. Ne-a comunicat, iar n-am știut, soții Ceaușescu se aflau în acel transportor blindat cu care a venit cine ne-a întâmpinat.

Marius Tucă: TAB-ul.

Ionel Boeru: Și generalul Stănculescu mi-a spus că eu trebuie să-i iau pe rând din transportor și să-i duc să facă vizita medicală și de acolo să-i duc în sala în care vor fi judecați. Am fost dus înăuntru, bineînțeles, până să-i duc pe ei.

Marius Tucă: Ca să vedeți sala.

Ionel Boeru: Să văd despre ce este vorba. Iar cei doi care îi păzeau pe ei urmau să fie de pază la ușa unde se va executa procesul. Un locotenent major îi păzea pe soții Ceaușescu în transportor, a coborât primul, l-a ajutat pe Nicolae Ceaușescu să coboare, eu l-am luat, am primit ordin, trebuie să vă spun, să nu cumva să-i jignesc, să-i lovesc, să-i înjur, să-i ating sau ceva de genul ăsta, deci Stănculescu mi-a dat ordin clar. Când a coborât Ceaușescu sincer să fiu nu l-am recunoscut. Era foarte palid, țin minte și acum cum…

Marius Tucă: Îmbătrânit, cu căciula aceea…

Ionel Boeru: Îmbătrânit, chiar speriat, în schimb contactul cu aerul ăla rece l-a înviorat și atunci l-am recunoscut, da, el este. L-am luat, l-am rugat să meargă cu mine, l-am dus să facă vizita medicală. Cât a făcut vizita medicală ușa a fost întredeschisă și am auzit, a găsit tensiune, avea 17 cu 8, o tensiune bună pentru vârsta pe care o avea și faptul că nu-și luase medicamente și alte probleme ce a avut el acolo, chiar i-a zis doctorul „aveți o tensiune bună tovarășe președinte”, cum se vorbea la vremea respectivă, și cam asta a fost, după care l-am preluat și l-am dus în sala de judecată.

Dacă Nicolae Ceaușescu avea un miros de om îngrijit, spălat, parfumat chiar, ea nu. Ea avea un miros de femeie de pe stradă, cum să spun eu, care a făcut pe ea

Marius Tucă: Și pe Elena Ceaușescu?

Ionel Boeru: După care m-am dus înapoi afară și am luat-o pe Elena Ceaușescu. Pe Elena Ceaușescu am recunoscut-o din prima. În schimb, dacă Nicolae Ceaușescu avea un miros de om îngrijit, spălat, parfumat chiar, ea nu. Ea avea un miros de femeie de pe stradă, cum să spun eu, care a făcut pe ea, care era murdară, deci nu avea un miros… chiar era jenantă problema. Nu a vrut să facă vizita medicală, nu a vrut să i se ia tensiunea, nu a vrut să facă… a început chiar să se certe cu doctorul de acolo. Deci ea tot timpul, în continuare, o să fie agresivă. El o tempera, Nicolae Ceaușescu. Am luat-o și pe ea și am dus-o în sala unde urma să aibă loc procesul.

Marius Tucă: Vreau să vă întreb acuma, ce-a fost, la ce v-ați gândit, ce sentimente ați avut în momentul în care ați fost anunțat că veți conduce plutonul de execuție și în fapt dumneavoastră și ceilalți doi colegi îi veți executa pe soții Ceaușescu.

Ionel Boeru: Foarte bună întrebarea că, uitați, am omis. Deci, până să-i duc pe ei, tot generalul Stănculescu mi-a comunicat că trebuie să facem un pluton de execuție din trei militari care să execute sentința. Cică ce-i mai buni militari pe care îi ai. La care cei doi care îl păzeau pe general s-au oferit și generalul Stănculescu n-a zis nimic, a zis da, bine, voi doi și al treilea, și s-a uitat în ochii mei. Privirea lui mi-a spus tu ești al treilea, nici nu se mai punea problema că… eu eram cel mai bună că eu eram șeful lor.

Marius Tucă: Erați căpitan, ceilalți erau subofițeri.

Ionel Boeru: Și atunci am zis da și eu. M-a verificat după treaba asta personal, a venit și s-a uitat în ochii mei și m-a întrebat „Căpitane, ești în stare?” și am zis că „Da, sunt în stare”.

Marius Tucă: Și de ce ați răspuns că sunteți în stare?

Ionel Boeru: Pentru că știam că dacă ziceam că nu sunt în stare sau că nu vreau puteau să mă împuște, deci nu se discuta, erau vremurile foarte complicate.

Marius Tucă: Erau și era o tensiune incredibilă, adică în România încă se trăgea pe stradă, mureau oameni și așa mai departe. Lucrurile s-au liniștit, s-au lămurit mai mult, mult mai mult după execuția soților Ceaușescu. Și v-a fost teamă?

Ionel Boeru: Tot timpul mi-a fost teamă și după și pe timpul procesului, dacă vă uitați pe casetă o să vedeți că tot timpul am o stare de nervozitate, transpirație, agitație, cu toate că am primit ordin să stau nemișcat, pentru că citisem Moartea lui Mussolini și în cartea moartea lui Mussolini tot un parașutist colonel ratează de trei ori execuția cu pistoale… bine nu era kalașnikovul nostru, o armă deosebit de bună, dar și la kalașnikov se poate întâmpla și mă gândeam, mă, dacă ăștia doi se blochează, nu trag, dacă pățesc același lucru, dacă se blochează, nu trage, nu capsează, vedeți, o mie și una de probleme erau…

Marius Tucă: Și de aici agitația, transpirația și…

Ionel Boeru: La un moment dat se vorbea de generalul Milea că e trădător și așa, că așa a strigat Ceaușescu că a fost un trădător și toți ziceau uite ăsta plânge după Milea. Nu, eu eram transpirat și mă dădeam… pentru că era problema mea, la asta mă gândeam.

Tot generalul Stănculescu ne-a ordonat și felul cum să executăm sentința, respectiv îi ducem la zid, facem câțiva pași înapoi, ne întoarcem și cu foc de la șold

Marius Tucă: Și vă gândeați la ce se va întâmpla.

Ionel Boeru: Tot generalul Stănculescu ne-a ordonat și felul cum să executăm sentința, respectiv îi ducem la zid, facem câțiva pași înapoi, ne întoarcem și cu foc de la șold, ceea ce noi nu executasem la trageri în perioada respectivă, după revoluție s-au executat trageri de la șold, foc automat câte un încărcător fiecare, deci trei încărcătoare trebuia să descărcăm pe cei doi.

Marius Tucă: Da, haideți să vedem acuma ce spuneați despre ce s-a întâmplat în urmă cu mulți ani.

FRAGMENT DIN EMISIUNEA MARIUS TUCA SHOW, 25.01.2001

„Marius Tucă: Domnul Boeru, colonel Ministerul Apărării Naționale, membru în plutonul de execuție. De ce ați fost aleși dumneavoastră pentru a-i executa pe soții Ceaușescu?

Ionel Boeru: Pentru prima dată, trebuie să vă spun că eu eram comandantul celor șapte parașutiști.

Marius Tucă: E adevărat. Ați fost căpitan atunci.

Ionel Boeru: Cu mine a discutat generalul Stănculescu problemele pe care le-au executat cei șapte. Cei doi colegi, aici de față, au primit misiunea să-l apere pe generalul Stănculescu când acesta a stabilit locul în care vor fi executați după ce se va da sentința. Mi-a cerut să constitui și plutonul de execuție. Mi-a zis: căpitane, ești în stare să … Am zis da și ei s-au oferit să facă parte din pluton.

Marius Tucă: Aveați relații, în afară de cele de colegialitate și de prietenie, cu cei doi subordonați ai dumneavoastră? Erați o echipă?

Ionel Boeru: Noi am ieșit voluntar la misiune, am înțeles că Dorin Cârlan și ceilalți colegi au ieșit în față pentru că au executat misiuni până atunci sub conducerea mea și au avut încredere în mine. (…) După ce s-a dat sentința, eu am fost în sală pe timpul procesului, eu am fost singurul care a rămas cu cei doi în sală. A intrat un locotenent-colonel, nu-i rețin numele, mereu îmi scapă, pe vremea respectivă lucra la securitatea armatei, la CI, venise cu o seară înainte să aducă medicamentele soților Ceușescu. A intrat în sală și a zis să-i scot pe rând și să-i împușc. Cein doi au zis că ei vor să moară împreună. Atunci i-am zis colonelului să meargă afară să spună că ultima lor dorință, fiind condamnați la moarte, este să moară împreună. În sală au intrat apoi patru din parașutiși cu sfori și i-au legat. Tavi a fost unul din ei. ( …) Ei au primit ordin să-i lege.

Marius Tucă: Bun, ați ieșit afară.

Ionel Boeru: Da, ea a fost condusă de doi dintre colegii mei și a ieșit prima, după care am ieșit eu el cu un alt coleg. Când am ajuns la zid ea era deja acolo. L-am adus și pe el. M-am retras de lângă ei și s-a deschis focul. (…) Deja era un ordin. În momentul respectiv dacă eu aș fi spus că nu sunt în stare puteam să fiu împușcat. A doua problemă: în momentul când i-am dus pe cei doi la zid, din acel moment pot să zic că am acționat ca un robot pentru că m-am gândit tot timpul că primisem ordin toți trei să tragem 30 de cartușe la foc automat in poziția de la șold. Mi-am pus tot timpul problema dacă ei doi, inclusiv la mine mi-am pus problema, dacă suntem în stare să executăm sentința, ceea ce am zis că suntem în stare să facem. Se putea întâmpla ceva, ce s-a întâmplat de exemplu cu Mussolini, să nu meargă pistoalele, să avem toți rateu și, fiți sigur, peste noi mai existau una sau două grupe de militari care trebuiau să execute sentința. (…) În afară de ce au spus colegii pot să vă spun că fiind militari, meseria noastră este să omorâm. Dar nu în situația în care am fost puși să constituim un pluton de execuție. Armata nu prea face plutoane de execuție. Jandarmii, poliția, mafia….nu armata. Asta a fost foarte greu. Și este foarte greu să omori un om care se uită în ochii tăi. Când îl împuști de la 800 de m, 300 de m, 100 de m și nu știi cine este și îți faci treaba de militar să îți aperi țara este cu totul altceva. În momentul în care trebuie să execuți pe cineva și se uită în ochii tăi este cu totul altceva. Eu, în momentul când s-a terminat sau pe timpul execuției s-a mai tras și din alte părți, nu numai noi am tras. (…) Eu atunci m-am întors spre asistență și am zis: „Pentru cei care au murit la Timișoara, pentru colegii care au murit la Televiziune!” Se aude pe casetă. Și atunci, generalul Stănculescu, sau altă persoană, nu știu cine, a zis să stau liniștit că nu se întâmplă nimic cu mine. Dar eu am crezut că atunci ne împușcă și pe noi.(…) Pe mine, singura chestie care m-a durut și mă doare este faptul că din 1990 încoace, armata este cea care trage toate ponoasele în urma Revoluției. Ea este vinovată de morți, de execuția Ceaușeștilor și așa mai departe, cu toate că armata și-a adus o contribuție deosebită la victoria Revoluției și cele mai multe jertfe.”

Marius Tucă: Da. Ați rămas la fel în declarații… știți cum se întâmplă, la cald atunci imediat spuneai, simțeai ceva, dar tot ce s-a întâmplat atunci vi s-a întipărit practic în memorie atât de puternic, te întâlnești o singură dată cu un astfel de eveniment în viață și ați fost foarte constant în declarații în sensul că nu v-am auzit vreodată în toți acești 30 de ani să vă schimbați declarațiile pe care le-ați făcut imediat după execuție, mă rog, și după aceea în diferite interviuri de-a lungul timpului. Spuneți-mi vă rog, plecând de la asta, care a fost atitudinea soților Ceaușescu după ce i-ați preluat din TAB până când i-ați pus la zid și i-ați executat?

Pe timpul procesului, ea a fost foarte agitată și foarte nervoasă și tot timpul avea replici acide cu completul de judecată, el în schimb era calm și o bătea cu mâna pe picior să o liniștească

Ionel Boeru: Pe timpul procesului, se poate observa și în casetă, ea a fost foarte agitată și foarte nervoasă și tot timpul avea replici acide cu completul de judecată, el în schimb era calm și o bătea cu mâna pe picior să o liniștească. Iar ceva important este că în momentul în care asesorii și cu judecătorii au intrat în camera în care au hotărât executarea lor, el i-a zis să stea liniștită, am rămas doar eu cu ei și vă spun sigur treaba asta, i-a zis să stea liniștită pentru că nu o să pățească nimic că el a mai pățit treaba asta o dată la Brașov și așa este, unde a fost condamnat la moarte, dar nu a fost executat.

Marius Tucă: Și erați doar dumneavoastră cu ei doi?

Ionel Boeru: Numai eu cu ei doi.

Marius Tucă: În încăperea în care a avut loc procesul.

Ionel Boeru: În încăperea unde a avut loc procesul, după care a revenit completul și a fost dată sentința, au venit colegii cu sforile cu care le-au primit din cazarma respectivă, i-au legat la mâini. Despre proces nu știu, e bine… de pe casetă, este, cum să spun, mai concludentă ca mine.

Marius Tucă: E adevărat și despre proces ne-a făcut o mărturisire extraordinară, excepțională și generalul Lucescu care a fost avocatul soților Ceaușescu

Ionel Boeru: Da, vreau să vă spun că cu toate că eu aveam problema mea dacă mi-e sau nu execuția, ce se va întâmpla acolo, mi s-a părut curios sau, cum să spun, anormal că avocații nu i-au apărat, din contră, i-au acuzat, amândoi au făcut… nu vorbesc acuma despre procesul de atunci, nu, atunci mi-am dat seama că ceva nu e în regulă.

Marius Tucă: Totul era în neregulă sau comandat dinainte pentru dumneavoastră știați dinainte de proces că vor fi executați și mai ales stabiliserăți și locul în care vor fi executați.

Ionel Boeru: Da, corect și asta este adevărat dar să ne gândim că în general la lovituri de stat care se transformă în revoluție nu prea se ține cont de asta, de obicei sunt ghilotinați sau omorâți fără discuții.

Marius Tucă: A fost un simulacru, asta e clar. Care probabil că a avut și elemente adevărate în acuzațiile care s-au adus.

Ionel Boeru: Vreau să spun de procuror, procurorul general Dan Voinea, general acuma, atunci era căpitan mi se pare, l-a întrebat pe Nicolae Ceaușescu dacă suferă de vreo boală, care este o chestie extraordinară, dacă el spunea că este bolnav și are o chestie deci tot procesul ăla pica. Deci era obligat să întrerupă procesul.

Marius Tucă: Nu, nu întrerupea nimic pentru că…

Ionel Boeru: Eu așa știam…

Marius Tucă: Era stabilită execuția domnule Boeru, vorbim despre lucruri care erau foarte clare.

Ionel Boeru: Puteau să nu mai facă procesul, să-i executăm.

Marius Tucă: A, să aibă loc execuția fără proces.

Ionel Boeru: Da.

Marius Tucă: Să-i facă scăpați și eventual să-i împușcați atunci.

Ionel Boeru: Inclusiv Kemenici mi-a recunoscut că ar fi încercat să facă treaba asta de vreo două ori, dar nu a vrut nimeni să o facă.

Înainte de a-i duce la execuție, el avea diabet și făcea insulină, i-a adus insulina și a zis „acuma de ce mai îmi dați insulina, până acuma de ce nu mi-ați dat-o?”

Marius Tucă: Am înțeles. Ideea de a-i împușca atunci era foarte clară întipărită în mintea dumneavoastră, vă gândeați cum să faceți și chiar aveați o teamă că nu o să meargă pistolul mitralieră.

Ionel Boeru: Deci îmi făceam probleme că…

Marius Tucă: Pentru că aveați pistoale mitraliere.

Ionel Boeru: Știam că dacă nu merge treaba suntem noi victime după asta.

Marius Tucă: Bun. I-a scos de acolo, vă rog să povestiți în amănunt.

Ionel Boeru: După ce au fost legați, o altă chestie, uitați, iar mi-a scăpat, deci a venit un locotenent colonel de la DIA, îmi scapă numele, și care le-a adus înainte de ai duce la execuție, i-a adus lui, el avea diabet și făcea insulină, i-a adus insulina și acuma rețin, nu știu, nu mi s-a părut corect problema… a zis acuma de ce mai îmi dați insulina, până acuma de ce nu mi-ați dat-o.

Marius Tucă: A zis asta?

Ionel Boeru: Da. A zis. Și de asemenea primisem ordin să-i împușcăm pe rând și ei au zis că vor să moară împreună și am zis acelui locotenent colonel să zică generalului Stănculescu că ultima lor dorință e să moară împreună.

Marius Tucă: Și a fost de acord generalul.

Ionel Boeru: Și a fost de acord cu această problemă.

Marius Tucă: Aveau acte asupra lor, aveau alte bunuri sau ceva de genul ăsta?

Ionel Boeru: După, bunurile am înțeles că… dacă o să vorbiți cu domnul Voican, am înțeles că el s-a ocupat de treaba asta, ce știu eu, dar nu știu mai multe.

Marius Tucă: Am înțeles. Bun, ați ieșit în curtea unității.

Ionel Boeru: Deci eu l-am dus pe el împreună cu Gheorghe, sunt doi, Gheorghe și Gheorghiu, au nume apropiate, un subofițer, și pe ea Cârlan și cred că cu Tavi, cu Gheorghiu. Sunt două chestii aici, el când a văzut oamenii acolo adunați și militarii care erau unul lângă altul, a strigat „Trăiască România Socialistă” și a cântat sau a încercat să cânte primele versuri din Internaționala. Ea, în schimb, a avut o altercație cu un militar, știu exact pentru că porecla militarului era Mașinuță, acesta i-a zis „Până aici a fost Leano” și ea l-a înjurat de mamă. Sigur vă spun treaba asta. De fapt pe timpul execuției acest soldat a tras și el, deci a tras și el, în cadavre nu în ei vii, și el a tras în cadavre. După care ne-am dus la zidul respectiv unde așa… după care ne-am întors, eu n-am mai fost prelucrat, adică în sensul să-mi spună vezi că-ți dăm noi ordin când să execuți, vine preotul să le facă sau chestii de genul ăsta. Spun de preot că o să vă povestesc de ce, ce se întâmplă ulterior. Și ne-am întors după patru metri, șase metri, nu știu cât am mers, le-am zis băi aveți la foc automat pârghia, i-a vedeți, verificați, mai armați o dată.

Marius Tucă: Ei în timpul ăsta stăteau la zid.

Ionel Boeru: Ei erau la zid.

Marius Tucă: Legați la mâini.

Ionel Boeru: Și lângă ei rămăsese Gheorghe, unul dintre subofițeri. Când mă uit, ăsta acolo, dar tu de ce n-ai plecat de acolo? Și a plecat. Mai era un soldat la WC pe geam, i-am făcut și lui ăla semn să se ducă din…

Marius Tucă: Care se uita.

Ionel Boeru: Se uita, nu-i vedea pe ei dar ne vedea pe noi.

Marius Tucă: Asta apropo de ironia sorții, execuția lor s-a hotărât într-o toaletă, într-un WC în Comitetul Central, iar aicea practic zidul acela era și zidul unui WC.

Ionel Boeru: După care am deschis focul, am ordonat foc, eu am tras două salve, el a picat pe spate pentru că prima dată din poziția de la șold probabil l-am lovit în picioare și s-au înmuiat picioarele și atunci a doua salvă l-a… așa și pe ea, s-a dus în partea dreaptă, a picat în dreapta. Dorin Cârlan a tras un singur… exact ce mi-a fost frică, în loc să pună la foc automat a băgat la foc cu foc și a tras un singur glonț, iar celălalt, Tavi, a rămas blocat.

Marius Tucă: Tavi Gheorghiu.

Ionel Boeru: Da, dar a tras și el mai târziu, l-a văzut pe soldatul ăla care a tras a tras și el în cadavre.

Marius Tucă: După ce…

Ionel Boeru: Da.

Marius Tucă: Cadavrele erau căzute.

Ionel Boeru: Erau morți deja ei.

Marius Tucă: Deci focurile importante…

Ionel Boeru: Nu că vreau să mă laud… dar s-au întâmplat chestiile de care îmi era frică.

Marius Tucă: Practic i-ați executat pe cei doi cu acea salvă. Câte gloanțe să fi fost?

Ionel Boeru: 29. Deci le-am spus și lor să mai armeze o dată, chiar dacă pierdem un cartuș, sare imediat jos respectivul, ca să fim siguri că funcționează arma. Și în momentul în care am terminat execuția, a tras militarul ăla în termen, eu vă spun cu mâna pe inimă că s-a tras și de pe transportor, deci e un zgomot pe care mitraliera… are altfel de zgomot nu ca AKM-ul, și atunci m-am speriat, am zis gata până aici în gândul meu și m-am întors cu arma spre transportor și am strigat pentru prietenul meu care a murit la televiziune și pentru militarii care au murit în București, de frică că cei de acolo o să ne execute. Atunci cineva din cazarmă, nu știu cine este, mi se pare că aghiotantul generalului Stănculescu, a zis „căpitane, stai liniștit că nu pățești nimic”.

Un doctor din București și doctorul din cazarma respectivă au făcut vizita medicală și tot ei au venit și au constatat decesul celor doi

Marius Tucă: Practic ei au tras tot în cadavre, cei de pe transportor.

Ionel Boeru: Au tras în direcția…, spre cadavre, dar nu puteau să tragă, dacă trăgeau în cadavre ne împușcau pe noi.

Marius Tucă: A, am înțeles. Au tras în direcția aia de acolo.

Ionel Boeru: Au tras și se văd, bine, găurile sunt făcute și cu ciocanul acolo în zid.

Marius Tucă: Cine a constat decesul soților Ceaușescu?

Ionel Boeru: Împreună cu completul de judecată a venit și un doctor din București cu noi și în cazarmă mai exista și doctorul din cazarma respectivă. Ei au făcut vizita medicală și tot ei au venit și au constatat decesul celor doi.

Marius Tucă: Am înțeles. Vorbiserăți ceva mai devreme despre un preot, că ar fi fost vorba de un preot la un moment dat sau nu?

Ionel Boeru: Discuția aia a fost când ne-am întors cu elicopterele Gelu Voican spunea că ar fi făcut el pe popa, pe preotul, de asta v-am zis că de aia… Ar fi făcut-o el pe preotul dacă trebuia să o facă.

Marius Tucă: A, am înțeles, dar nu s-a vorbit atunci.

Ionel Boeru: Da, nu.

Marius Tucă: Mergem mai departe. Au fost puși cei doi după ce au fost împușcați în pături și în foi de cort.

Ionel Boeru: Foi de cort. Au fost puși în foi de cort și legați cu sfori simple.

Știrea inițială. Un interviu în exclusivitate despre ultimele zile ale soților Ceaușescu, procesul și execuția acestora la Târgoviște, în ziua de Crăciun.

Cum de decurs execuția soților Ceaușescu?

Cine a constatat decesul foștilor lideri comuniști?

Care au fost ultimele lor cuvinte?

Ce au constatat medicii la examenul medical de dinaintea execuției?

Ce s-a întâmplat cu bunurile celor doi?

Sunt doar câteva întrebări la care va răspunde Ionel Boeru, începând cu ora 19.00, la „Marius Tucă Show”.

Continuarea în pagina 2