VIDEO | Părintele Emil Cărămizaru: ”Ne adunăm, la miezul nopții, să primim Lumina de la Sfântul Mormânt al Domnului, care devine mormânt al Învierii”
This browser does not support the video element.
Învierea Domnului, cea mai veche și cea mai mare sărbătoare a creștinătății, este ziua în care Iisus Hristos a coborât din împărăția cerului ca să ne aducă bucuria în locul deznădejdii și să dea omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice. Părintele Emil Cărămizaru, parohul Bisericii Voievodale Sfântul Gheorghe Nou din București, a vorbit, pentru Gândul, despre mărturia puterii imense pe care o are Mântuitorul.
„Noi trecem prin această perioadă a celei mai sfinte săptămâni din anul calendaristic bisericesc având conștiința limpede că sub această tristețe asumată și împărtășită vine Învierea, vine bucuria și atunci bucuria noastră este într-o stare latentă. Nu suntem descumpăniți și nici deznădăjduiți pentru că știm că dincolo de orizont se vede lumina cea mare a Învierii lui Hristos. Îl vedem pre Hristos cu brațele deschise, îmbrățișându-ne. Am mai spus și o repet, învățătura bisericii este cea care ne aduce la liman. Biserica este a lui Dumnezeu și este asumată de El. Aceasta este biserica mea, spune Mântuitorul, pe care porțile iadului nu o vor birui pe ea. Și dacă-i făgăduința lui Dumnezeu, așa va fi.
Știind că noi suntem trupuri vii, în biserica biruinței și a Învierii se spulberă tot răul și moartea este moartă în vecii vecilor, pentru că a biruit-o Hristos prin jertfa sa și ne întrebăm și noi, împreună cu El, unde-ți este, moarte, boldul tău, te-a biruit pentru totdeauna Hristos. Ea nu mai există și există o viață fără de sfârșit. Iar această viață fără de sfârșit, această viață infinită nu este un plictis etern, este o lucrare mai presus de puterea noastră de a cuprinde și de a înțelege.
Dacă am înțelege și am știi cine suntem, splendida creația lui Dumnezeu, cu rost în toate, atunci n-am mai fi descumpăniți, n-am mai fi deznădăjduiți, nu am mai fi depresivi, nu ne-am mai simți singuri niciodată, pentru că totdeauna cu noi este Dumnezeu”, a spus parohul Bisericii Voievodale Sfântul Gheorghe Nou.
„Primim lumină de la Sfântul Mormânt, care devine un mormânt al Învierii”
Părintele Cărămizaru spune că slujba de Înviere este o bucurie deplină. Aceasta are loc în afara lăcașului de cult, acolo unde preoții oferă lumina sfântă.
Ne adunăm, la miezul nopții, pâlcuri de suflete, cu lumini aprinse, primind Lumina Sfântă din Cetatea Sfânta a Ierusalimului, de la Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos, care, iată, devine un mormânt al Învierii.
Mormântul este dedicat morților, dar mormântul lui Hristos este mormântul vieții și al Învierii. Și atunci, și mormintele noastre sunt morminte ale Învierii, ale celor care ne asumăm credința în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Lumina ce este chiar Hristos, simbolizează pe Hristos și o punem nu numai la candelele din casele noastre, ci și undeva sufletele noastre, ca acolo să rămână aprinsă și să fim și noi săvârșitori de fapte bune, de împlinirea voii prea bunului și prea frumosului nostru Dumnezeu.
Este o slujbă specială ce se face mai întâi în afara sfântului lăcaș, în fața bisericii, unde preoții dau lumină și cântă împreună cu poporul întreg: «Hristos a Înviat din morți/ Cu moartea pe moarte călcând/ Și celor din morminte/ Viață dăruindu-le». Apoi, se continuă cu Sfânta Liturghie din această preasfântă și luminoasă zi – de la miezul nopții până spre ora dimineții -, în sfântul lăcaș, rugându-l pe Hristos să aducă mai multă pace sufletelor noastre.
Dacă pacea ar fi în sufletele tuturor, de acolo răsare lumină pentru întreaga umanitate”, a mai spus părintele Emil Cărămizaru.
„Dumnezeu este cel care ne salvează și ne dă posibilitatea să fim fericiți”
Părintele ne îndeamnă să petrecem aceste zile cumpătat, pentru că doar așa putem avea cu adevărat o reală mulțumire sufletească.
„Important este ca noi să ne înțelegem menirea și să înțelegem acest demers iubitor al Fiului lui Dumnezeu, care se coboară din slava sfântă a împărăției infinite a cerului ca să ne îmbrățișeze pe noi, cocoțat pe o cruce, pe Golgota, acolo unde cu sângele său preacurat spală întinăciunea lumii.
Dumnezeu este cel care ne salvează și ne dă posibilitatea să fim fericiți, că asta vrea de la noi. Iubirea este necuprinsă. Există în teologie o interpretare pe care noi o numim perihoreză, preființă a lui Dumnezeu în ființa unică a lui Dumnezeu. Persoanele sunt într-o simbioză și comunică între ele. O parte din Tatăl este pe cruce, o părticică din Tatăl, care este infinită ca și din duhul. Participă întreaga Treime pentru că este Dumnezeu în plenitudinea sa, Cel unic în ființă și în trei ipostasuri.
Dumnezeu în Treime slăvit dă lumii șansa de a fi fericită. Acesta este demersul cel mai important pe care îl face în istorie Dumnezeu cu lumea, ca să o salveze, să dea o altă perspectivă, să ne dea șansa de a scăpa de traume, să ne dea șansa de a scăpa de frici, de a scăpa de stăpânirea întunericului ce aduce întotdeauna durere cruntă și, fiind lipsa lui Dumnezeu, este lipsa iubirii însăși.
Să petrecem aceste zile așa cum se cuvine, fără excese, nici alcool, nici alte lucruri care ne despart pe noi de duhul acestor sfinte sărbători. Și așa să rămână de-a pururi, pentru că atunci vom avea cu adevărat o mulțumire sufletească reală și vom trăi deplin aceste sărbători și aceste sfinte clipe din viața noastră în modul cel mai adecvat”, a mai spus parohul Bisericii Voievodale Sfântul Gheorghe Nou din București, transmițând tuturor creștinilor ”Hristos a Înviat!”.
CITEȘTE ȘI: