La pușcărie pentru sentimente urâte?

„Așa ceva înseamnă prima lovitură publică pe care o primește Sistemul. Pentru că Adrian Năstase reprezintă Sistemul, de dinainte și de după 1989. Politica, societatea, viața nu vor mai fi aceleași, se mișcă niște plăci tectonice. După un astfel de moment, poate că unii demnitari vor evita să mai intre în «afaceri» asemănătoare cu cele ale domnului Năstase. Poate că vor avea un stop existențial înainte de a întinde mâna la cașcaval”.

Spuneam toate astea acum câteva luni, când ex-premierul a fost trimis după gratii. Sunt destul de mirat să descopăr azi o poziție similară exprimată de Înalta Curte de Casație și Justiție în motivarea sentinței de condamnare a lui Adrian Năstase. Acesta, afirmă înalții judecători, a fost condamnat fiind „un exemplu negativ”, pentru „a descuraja pe alți politicieni să folosească ilegal instituțiile publice în beneficiu propriu”. Adrian Năstase trebuia trimis la închisoare deoarece „a crezut mai presus de lege și a arătat dispreț față de instituții”.

Evident că sunt de acord cu ce zice Înalta Curte, dar o asemenea instanță poate folosi argumente de natură jurnalistică, poate exprima o opinie gazetărească?

Puterea judecătorească pronunță condamnarea unui om, fie el și fost prim-ministru, pentru a da un exemplu, pentru a-i speria pe alții, pentru a forma opinia publică? Asta nu ține mai degrabă de politică și propagandă? Judecătorii judecă precis, pe articole de lege și condamnă inculpatul pentru faptele sale, sau pentru nutrirea de sentimente urâte, cum ar fi disprețul față de instituții și aroganța față de lege?

Și încă o întrebare: oare câți demnitari trebuie să mai ajungă la pușcărie pentru ca distinșii lor colegi să nu mai întindă mâna până dincolo de cot după cașcaval?