Victor Ponta a pus o compresă strategică peste „astenia” Schengen

Premierul Ponta a pus capăt momentan zbenguielilor declarative despre „a fi în Schengen”, categorisindu-le ca fiind efecte ale „asteniei de week-end”, o tulburare care a fost declanșată nediplomatic de către ministrul Corlățean și încurajată părintește tot de către șeful guvernului.

În formă concentrată, ultimul mesaj al prim-ministrului, cu iz de „end of story”, a fost: atașamentul și obiectivele pentru integrarea totală europeană rămân, strategia se schimbă. De fapt, se schimbă tonul: vom fi clonțoși. Ceea ce se prefigurează este un soi de agresivitate. O atitudine care s-a experimentat deja, pentru uz intern. Cu zicerile miniștrilor Stroe și Dușa, demne de haiducii lui Șaptecai.

Este însă îndoielnic că în lumea reală, nu cea a lipiților de televizoare, la care se raportează greșit majoritatea persoanelor publice de la noi, această atitudine este prețuită și însușită. Românii nu sunt euro-sceptici, sunt euro-indiferenți. Cel mult pot ridica din sprânceană, căci pentru prea mulți tărâmul Schengen este la fel de îndepărtat ca o plajă din Hawaii.

FLASH NEWS Preşedintele Nicuşor Dan: În următorul an şi jumătate România va face progrese importante în ceea ce priveşte stocarea energiei

15:04

REACȚIE Siegfried Mureșan, mesaj pentru milioanele de români plecați din țară: ”Se vor întoarce când vor găsi în România locuri de muncă bune”

14:52

Cât privește variația cu inducerea unui sentiment anti-german, este pierdere de vreme. În mentalul colectiv, Germania a fost, este și va fi perceputa constant: cu o stimă rece. Indiferent câte „tălpi” teutone ne vor fi puse.

Cu agresivitatea pentru „export”, ca parte a unei posibile noi strategii europene a guvernului, e mai delicat și problematic. Aici nu ajunge „clonțul”, sunt necesare mintea și diplomația ca artă a puterii. De exemplu, vi-l imaginați pe ministrul Radu Stroe având succes cu același tip de discurs la Bruxelles, în Consiliul JAI? Sau cine poate garanta că ministrul de Externe nu va mai da cu oiștea de gard, pradă metehnei de a amesteca partidul în toate?

Deocamdată, intrarea în spațiul Schengen rămâne un fel de durere artificială, stârnită când și când. Și este la îndemână de stârnit, pentru că privește o nuanță a libertății de circulație, cea mai practică expresie a libertății.

Fără emoții, subiectul arată așa: ” „Dreptul la libera circulație a românilor în Uniunea Europeană, doar cu buletinul, există deja și el nu este afectat de statutul de stat Schengen al României. Schengen înseamnă doar că nu se mai controlează actul de identitate la frontierele interne ale Uniunii și, în contrapartidă, se întărește controlul la frontierele externe (…) Nu uitați că țări precum Marea Britanie nu sunt în Schengen, din proprie alegere. Un german care merge în Marea Britanie este controlat la frontiera britanică și asta nu înseamnă că nu are un drept sacrosanct la libera circulație în interiorul Uniunii, la fel ca un român astăzi”(comisarul european Dacian Cioloș, în ianuarie 2011).