În Stănișoara PNL, la umbra lui Frunzăverde

Cu cât se simte mai blindat, cu atât Crin Antonescu sare mai tare la bătaie. Se dă la presă, mârâie la Ponta sau la Europa. Îi pute fiecare contră și, în general, încă moțăie în el un fetus de dictator. Antonescu pățește starea asta ori de câte ori nu i se recunosc meritele, atunci când își arată capturile.

Apare, pe rând, cu fiecare dintre peștii grași, prinși la „lingurica” strălucitoare a puterii, spre a fi imortalizat, apreciat, marfa cântărită și omologată. La început, are zâmbetul acela abulic de fericire, născut în umbra gândului „hai că l-am luat și p-ăsta și n-am dat decât la râmă”. Pe urmă, când vede că asistența e cârcotașă și-i scoate icrele din el, se face rău și dă din picioare.

Așa i s-a-ntâmplat cu Becali, la fel cu Iohannis și acum cu Stănișoară. Antonescu se învârte aprig într-un mercato politic tot mai ofertant. Aduce în partid greuceni – dacă nu, cu toții, oameni de caracter, măcar cetățeni cu imagine – aproape la foc continuu. De ce?

CONTROVERSĂ Macron cere noi taxe la nivelul UE pentru a finanța bugetul de 2 trilioane de euro, fără a crește contribuțiile statelor. De unde ar putea veni banii

16:58

EXCLUSIV Cristoiu indică vinovatul în disputa Georgescu – Anca Alexandrescu. „Dacă ajungea președinte, ce făcea?”

16:57

Unii spun că l-ar fi adus pe Becali pentru bani și ca să se folosească de gura lui mare în dialogul „diplomatic” cu Băsescu, Diaconescu și cu oricine ar fi mișcat în front.
Alții, că l-ar fi tentat pe Iohannis ca să-i lase partidul în caz că el merge la Cotroceni, pentru ca, ulterior, în 2016, să dea sasu-sasu și să-i ia partida lui Victor la Victoria.
Vreo câțiva bagă mâna în foc că pe Stănișoară l-a adus ca să dea lovitura finală PDL.

Sigur că „măreția” proiectului nu ne împiedică să remarcăm, încă o dată, micimea personajului. Stănișoară este un trădător cu vocație. Mă mir că Radu Berceanu, cel care îi cunoaște perfect această fațetă, bate câmpii cu regruparea masonică în PNL. Să fi uitat cu ajutorul cui baronii vechiului PD – inclusiv el – l-au basculat pe bietul Roman de la șefia partidului, în favoarea lui Traian Băsescu? Să-i fi ieșit din cap că Stănișoară și oamenii lui au defectat, în ultimul moment, lăsându-l pe „Petre”, tătâne-su spiritual, cu ochii în tavanul Modroganului?

Dincolo de factura omului, chiar e posibil ca el să fie capătul papiotei de la care va începe Frunzăverde să deșire PDL-ul.

Asta ar putea explica de unde furia maximă a lui Băsescu împotriva lui Blaga și aruncarea în luptă a Elenei Udrea. Amândoi defectorii – Frunzăverde, care a scos partidul de la guvernare, și Stănișoară, începutul loviturii de grație – au fost locotenenții lui Blaga. Blaga însuși, se spune că s-ar fi întâlnit cu cei doi în urmă cu două zile – liderul PDL neagă, însă, participarea la conclav.

E limpede că Traian Băsescu se teme de „buldog”. Nimeni nu-i garantează că, odată ce Blaga va lua definitiv partidul la congres, zburătăcindu-i pe-ai lui Băsescu, nu-l va „îngropa”, mai devreme sau mai târziu „în Stănișoara PNL, la umbra lui Frunzăverde”. Nu degeaba au spus cei doi că, „vor mai fi veniri în PNL”, și că „în curând vom face un pol puternic de dreapta în partid”.