„Însuși” Năstase și marea nedreptate

Alintat „El Însuși” de smeriții săi subordonați, care îi intermediau și îi arvuneau șpăgile sub domnia noii nomenclaturi post-comuniste pe care a guvernat-o, Adrian Năstase a provocat o mare nedreptate în România. Marea nedreptate este că, pentru o avere considerabilă și pentru vicierea unui stat care nu a reușit să se vindece nici după aproape 15 ani de corupția ridicată la rang de lege de Adrian Năstase, „El Însuși” și-a jertfit 265 de zile din viață. Aproape 9 luni. Cât o sarcină. Acum, el a renăscut curat ca un bebeluș și în câțiva ani va redeveni un politician român de top.

Românii au ajuns să trăiască precum niște râme, a găsit de cuviință să emane scârbită sora lui „Însuși” Năstase, la aflarea veștii că fratele Adrian va ieși din Jilava. Se referea la injustețea magistraților care îi lungesc orele de suferință fratelui Adrian. Ce nu știe sora Năstase este că multe râme de români ar accepta acest târg cu zâmbetul pe buze: 9 luni de închisoare în schimbul câtorva milioane de euro, a unei vile și a unei flote de mașini de lux care să îi aștepte la ieșire. Așa gândesc râmele din popor.

Și nu îi poți condamna, când vezi că la ieșirea de la Jilava pe Adrian Năstase îl așteaptă un Volkswagen Touareg nou-nouț, cu numerele de înmatriculare ale familiei Năstase, adăugat recent în flotila din Zambaccian. Ce pot gândi oamenii când aud că Năstase are de gând să plătească aproape 800.000 de euro dintr-un foc, pentru a acoperi gaura pentru care a fost condamnat în dosarul „Trofeul Calității”? Că o fermă de găini are un „return on investment” amețitor?

Într-adevăr, este nedrept ca un om ca Adrian Năstase să intre în pușcărie pentru o acuzație atât de greu de probat și care sună până la urmă cam vag: și-a folosit influența de lider de partid politic pentru a obține foloase necuvenite. „O găinărie”, cum a numit-o președintele Traian Băsescu.

Păstrând proporțiile, cam asta au făcut și Cămătarii, Sile și Nuțu. Și ei se plâng că sunt nedreptățiți și victime ale sistemului ticăloșit. E vina lor că lumea le dă „TVA” la banii împrumutați sau că își dau unii în cap altora, pentru că influența lui Sile și a lui Nuțu le provoacă frisoane pe șira spinării? E nedrept, ei nu au atins un fir de păr prin Ferentari. Nici domnul Năstase nu a pus mâna pe banii rulați în „Trofeul Calității”, alții au pus mâna, de frica influenței lui. Sau din speranța că dintr-un dos lustruit și pudrat la vremea lui vor înflori mai târziu mănunchiuri de euro.

În sinea sa, pesemne că distinsul Adrian Năstase a simțit că lumea s-a întors cu josul în sus, dacă a ajuns să fie legat pentru asemenea mizilic, când domnia sa a rulat afaceri mult mai serioase, despre care lumea rea spune că au produs niște comisioane mult mai grase decât o amărâtă de finanțare de campanie electorală, ca în „Trofeul Calității”. A și cedat nervos și a pus mâna pe pistol, melodramatic, când intangibilitatea vilei sale de nomenclaturist a ajuns să fie pângărită de doi polițiști de rând, cu mandat să-l ducă la închisoare pe „Însuși” Adrian Năstase.

E o mare nedreptate că faraonul care a stat în capul mesei îmbelșugate a corupției din România a primit doar doi ani de închisoare, din care a făcut cu greu nici jumătate, iar executanții, albinuțele care au strâns milioanele din șpăgi, au primit câte 6-7 ani de răcoare. „Unii” dintre ei sunt femei respectabile, care nici măcar nu au încercat să se sinucidă.

Da, Adrian Năstase poate fi numit chiar și „deținut politic”, dar nu așa cum scârbos l-a martirizat presa de casă și de partid, mânjind încă o dată amintirea unor Maniu sau Coposu. Procurorii și judecătorii români au încercat să demonstreze că un om care a reprezentat corupția în politica de vârf a României merită și poate să ajungă după gratii, chiar și pentru cea mai mică șpagă pe care a luat-o în viața lui.

E nedrept pentru Adrian Năstase să care el crucea corupției din România. Ca el au fost și sunt mulți, care huzuresc prin țările calde, nu au stat să scrie pe blog din clubul de activități culturale al Penitenciarului Jilava. Dar lumea e nedreaptă, ca și corupția: depinde de care parte a gratiilor te afli.

Adrian Năstase a fost „trofeul din Trofeul Calității”, cum singur se victimiza fostul premier la procesele de anul trecut. Din păcate, a fost doar o cupă mică, de panoplie, cât pentru nouă luni de victorie. Atât a reușit justiția română să probeze și să jongleze printre opreliștile puse de colegii politicieni ai lui „Însuși” Năstase, care și-au apărat cu dinții părintele spiritual, de teamă să nu pățească și ei vreo nedreptate cu program la vorbitor. Și asta e o nedreptate pentru România, mai mare decât nedreptatea familiei Năstase.

PENTRU COMENTARII ȘI OBSERVAȚII VĂ AȘTEPT PE PAGINA MEA DE FACEBOOK – ANDREI LUCA POPESCU