Ora 22:50. Semnat: Băsescu

De ce nu mă miră nimic, în spectacolul burlesc al politicii românești? Pentru că – asemenea unui călător profesionist în gară la Făurei (nod de cale ferată!), stau cu Mersul Trenurilor în mână: „Acordul de Colaborare Instituțională între Președintele României și Primul-Ministru al Guvernului”. 6 (șase) pagini, în josul cărora, pe semnătura lui, Traian Băsescu, lângă dată, a adăugat și ora: 22.50. Rareori istoria a putut consemna, cu atâta scrupuloasă exactitate, momentul schimbării macazului.

Faptul că martorii evenimentului (Antonescu și Dragnea) n-au fost consemnați în document, le-a dat șansa de a tele-nega vreo câteva zile că s-ar fi aflat în epicentru.
Acestea fiind zise, totul e mai ușor de priceput, de la fertilizarea leguminoaselor perene la Congresul PSD.

Ce mi-a plăcut mai mult acolo? Votul electronic cu urne. Și, firește, priveliștea Puterii absolute a lui Victor Ponta. Dar și promisiunea președintelui executiv al PSD de a umple Espalanada Unirii cu rățuște, căprioare și veverițe.

În concluzie: nu vă mai osteniți să luați mot à mot tot ce se spune. Citiți pitacul (porunca de la stăpânire) din 12.12.2012, 22:50. Care, mie, cu mintea mea răzlețită, îmi amintește de un alt pitac, dat pe la una mie șapte sute nouăzeci și cinci, tot la Bucuresci: „Poruncim ca, de azi încolo, caraula de noapte să înceteze a mai striga și mai bine pe tiptil a vedea, fără a se da de gol că vede, decât să spuie că vede dar nu vede pe nimeni”.

Dacă m-a mișcat discursul lui Antonescu? Firește. Încremenisem, de săptămâna trecută, în ideea că relațiile în USL s-au răcit.

Liderul liberalilor a apucat să anunțe urbi et orbi (orașului și lumii) că mâine îi fată pisica. Sper să dea și presei un pui.