CIA în Afganistan – „cu milioanele sub pernă”

După ce a făcut lumea, Allah a aruncat tot ce i-a mai rămas undeva departe, într-un loc care astăzi se cheamă Afganistan. E o legendă paștună. Tribul căruia îi aparțin talibanii, cel mai numeros din regiune, e paștun. Imnul Republicii Islamice Afganistan vorbește despre un pământ al păcii și al sabiei, țara tuturor triburilor, între care paștunii sunt cei dintâi.

Hamid Karzai, presedintele, e paștun. Despre el a scris ieri New York Times că a încasat zeci de milioane de dolari, la kilogram (valize, rucsacuri sau pungi) din mâna agenților CIA (cei care, de altfel, l-au instalat ca premier la Kabul, în miercurea aceea de 5 decembrie 2001). În textul jurnaliștilor de la NYT există, totuși, o noutate: declarația oficialului american (care, firește, a dorit să-și păstreze anonimatul) – „Cea mai mare sursă de corupție in Afghanistan sunt Statele Unite”.

Fostul șef al CIA, George Tenet, în memoriile publicate în 2007 („At the Center of the Storm. My Years at the C.I.A.”), o recunoaște răspicat. Imediat după dezastrul din 11 septembrie 2001, la două săptămâni, Tenet plantează prima echipă în Afganistan: „Trimiterea unui agent de rang înalt cum era Gary Schroen ilustra foarte bine modul de operare al CIA. Gary era echivalentul în grad al unui general cu trei stele (…) Împuternicit de CIA cu dreptul de a vorbi în numele acesteia, Gary avea mandatul de a încheia înțelegeri, de a adresa cereri concrete de acțiune și, nu în ultimul rând, de a face plăți de ordinul milioanelor de dolari, bani gheață, cu care a aterizat în Afganistan”. Și: „Unii agenți ai noștri dormeau cu milioane de dolari sub pernă, destinați modificării loialității triburilor afgane, parte a culturii tradiționale”. Cum adică le-a „modificat loialitatea”? Mai pe șleau, i-a cumpărat de partea lor. Unii însă, în ciuda „culturii tradiționale” nu se lăsau cumpărați. Se găsea și pentru ei o soluție: „În cazul în care un șef de trib refuza să ni se alăture, căpăta din ceruri un altfel de cadou – o bombă de o tonă”.

Apropo de bani și de bombe. Din perspectiva celor 12 ani care au trecut de atunci, poate fi un exemplu de-a dreptul minor. Dar, pentru că îl invocă Tenet, merită transcris. Decembrie 2001, deasupra munților Tora Bora. Agenții, bazându-se pe informațiile prietenilor cărora le „modificaseră loialitatea”, ghidau de la sol bombardierele americane, în speranța că vor atinge și bârlogul lui bin Laden (din păcate, nu s-a întâmplat, și urmau să mai curgă mulți dolari pe versanți, până când aveau să-l găbjească): „În total, doar între 4 și 7 decembrie, s-au aruncat 400 de tone de bombe”. Peanuts!

Pe scurt, tot cu vorbele lui George J. Tenet: „Agenții CIA și militarii americani (fostului director îi place să bage și pe alții în bucluc, o face pe tot parcursul cărții, împărțindu-și frățește vinovățiile, n.m.) au încercat să motiveze forțele afgane cu deja obișnuita rețetă care combina imbolduri, predici și baierele pungii cu dolari larg deschise”.

Hamid Karzai n-a fost nici primul nici ultimul căruia i s-a aplicat și i se mai aplică rețeta.

Problema nu e nici măcar că USA a „investit” și continuă să „investească” zișii „bani-fantomă” în Afganistan. Sunt banii contribuabililor americani și, dacă ei admit că există pe lumea asta și scopuri care scuză mijloacele, foarte bine. Deși (nici asta nu e o noutate) majoritatea mijloacelor în numerar au ajuns în gheara lorzilor războiului, a căror loialitate s-a modificat până au pus mâna pe bani. Observ doar că, în cazul de față, mijloacele, încercând să răzbune o dramă, creează altele.