O ultimă șansă la guvernare

Politicienii, în frunte cu președintele României și cu primul-ministru par a fi destul de mulțumiți de felul în care merge economia. Pentru ei acalmia aparentă de pe scena politică pare a echivala cu redresarea economică. Ar părea că au și motive să fie optimiști: deficitul bugetar este sub limita asumată față de FMI, cu un an agricol bun creșterea economică ar putea depăși nivelul 1,6% din PIB pe care a fost fundamentat bugetul, leul s-a mai întărit față de euro și au pornit câteva licitații pentru mari proiecte de infrastructură, precum autostrada Comarnic-Brașov.

Fals. În cel mai bun caz, în acest moment, economia se află într-o „pauză” de la chinurile crizei care a izbucnit în 2008. Criză ale cărei efecte au fost amplificate de dezechilibrele lăsate moștenire de guvernele precedente și de măsurile împotriva mediului de afaceri luate în timpul ei pentru a salva bugetul și pentru a acoperi furtul și risipa de bani publici.

ACTUALITATE Ion Cristoiu: „Mă așteptam ca CCR să aibă un grup statuar și m-am trezit că toată lumea o înjură”

11:30

ACTUALITATE Ministrul Apărării, Radu Miruţă, susține că România are brusc 21 de proiecte noi pentru înzestrarea Armatei

11:20

Din mai 2012 până în februarie anul acesta numărul salariaților din economie a crescut cu doar circa 46.000, până la 4,37 milioane, nivel similar celui înregistrat la începutul lui 2010, conform datelor oficiale ale Ministerului Muncii. În primele două luni ale acestui an investițiile străine directe au fost de 163 de milioane de euro, în scădere cu 15% față de perioada similară din 2012. Economia „neobservată”, de la care statul nu încasează practic nimic în contul taxelor și impozitelor datorate, reprezintă în continuare o treime din total, motiv pentru care veniturile statului sunt cu până la 10 miliarde de euro mai mici, an de an, decât ar trebui să fie.

Nici în ceea ce privește execuția bugetară lucrurile nu stau roz. Pe scurt, în primul trimestru al acestui an statul a încasat cu 3% mai mult dar a cheltuit cu 4,4% mai mult decât în perioada similară a lui 2012. În acest ritm se va ajunge din nou în situația în care, pentru a respecta deficitul bugetar, statul va înăspri din nou fiscalitatea și va reduce și mai mult cererea proprie de bunuri și servicii lovind astfel de două ori în mediul privat.

Acum este momentul ca guvernul să își asume, în sfârșit, măcar o măsură reală de repornire a economiei, una care să ajute direct mediul privat. Fără o relaxare sensibilă a fiscalității mediul privat nu are cum să tragă din nou după el economia într-un ritm susținut. Reducerea CAS cu cinci puncte procentuale la angajator, de exemplu, trecută în programul de guvernare cu 2016 ca termen limită, ar fi trebuit implementată de la 1 ianuarie anul acesta. Eventualele pierderi de încasări ar putea fi acoperite cu succes prin reducerea evaziunii de pe piața forței de muncă.

Cabinetul Ponta are șansa reală să guverneze, sub o presiune economică și publică mult mai mică decât guvernele Boc, să facă, efectiv, ceva pentru a redresa economia. Dacă ratează această șansă, atunci revenirea mediului privat va fi întârziată și mai mult și, odată cu ea creșterea nivelului de trai.