Obama la zidul „Yes we (s)can”

În urmă cu cinci ani, 200.000 de oameni așteptau în Berlin un senator de Illinois care își construise în campanie imaginea unui mesia al politicii de eră nouă. În urmă cu 50 de ani, 450.000 de oameni aplaudau un rockstar al politicii de la acea vreme. Dacă emblema discursului lui JFK în Berlin a rămas celebra „Ich bin ein Berliner”, Obama voia azi să își construiască un discurs în jurul unei sintagme cu care să își definească întreaga filosofie politică: „peace with justice” (pace prin dreptate).

În urmă cu cinci ani, oamenii strigau în Berlin „Yes, we can!”. Astăzi, din rândul celor 5-6.000 de oameni adunați în capitala germană se auzea din când în când „Yes, we (s)can” (aluzie la scandalul interceptărilor).

Vizita lui Barack Obama în Germania, după summitul G8 din Irlanda de Nord, a trecut de simbolistica Porții Brandenburg și a precedentelor berlinezo-americane („Ich bin ein Berliner”-JFK, „Mr. Gorbachev, tear down this wall”). Dincolo de aceste simboluri și încărcătura istorică a momentului, a venit lovitura de zidul PRISM, scandalul interceptărilor NSA pe care l-a lăsat acasă la venirea în Europa.

Nici oamenii de pe străzi, nici jurnaliștii germani, nici corespondenții de la conferința comună de presă Merkel-Obama nu au trecut peste scandalul interceptărilor iscat de fostul colaborator CIA și NSA Edward Snowden. În plus, se pare că Europa încă nu l-a iertat pe Barack Obama pentru că nu a avut timp de ea anul trecut, în campania pentru un nou mandat.

„Vizita aceasta a lui Barack Obama nu va fi nici pe departe precum cea din 2008. Publicul german înțelege că el nu este nici un rockstar, nici un om care să schimbe de unul singur lumea”, comenta zilele trecute Heike MacKerron, directoarea biroului din Berlin al German Marshall Fund.

„Este Barack Obama un prieten? Dezvăluirile despre amplul program de spionaj al guvernului său ridică dubii în acest sens. Uniunea Europeană trebuie să protejeze continentul de tentativele Americii de a-și demonstra omnipotența”, comenta, tot înainte ca Obama să ajungă la Berlin, Jakob Augstein, de la Der Spiegel.

După discursul din centrul Berlinului susținut de cel de-al 44-lea președinte american, același Der Spiegel comenta că Barack Obama a contracarat „discret” astăzi criticile lui Merkel privind PRISM și activitățile NSA.

În conferința de presă comună de astăzi, dar și în discursul de la Poarta Brandenburg, subiectul PRISM nu a fost deloc ignorat, iar Merkel nu s-a grăbit nici să îl închidă prea repede. Într-un an electoral și într-o țară deosebit de sensibilă când vine vorba despre intruziuni în viața privată, nu îți permiți să dai impresia că subestimezi un asemenea scandal.

Obama, în schimb, a repetat cu fiecare ocazie că nu a existat niciun fel de abuz, că toate interceptările au avut la bază o pistă concretă privind o posibilă amenințare la securitatea națională sau a aliaților Statelor Unite. „Când am preluat președinția, eram hotărât să apăr poporul american, dar și să rămân devotat valorilor și idealurilor noastre. Iar unele dintre cele mai mari valori ale noastre sunt libertățile civile și intimitatea”, a explicat în conferința de presă Obama, înaintea discursului mult-așteptat. Pe urmă, președintele a plusat, demonstrând că știe foarte bine la ce critici se întoarce în Washington: „Am fost un critic al practicilor administrației anterioare în cazurile în care am simțit că încălca valorile noastre și am venit la putere cu un scepticism sănătos privind structura acestor programe. Dar ceea ce am reușit să fac este să analizez și să curăț practicile serviciilor noastre de informații și sunt încrezător că am atins un echilibru acceptabil”.

FOTO: Jewel Samad-AFP-Mediafax

Merkel, pe de altă parte, confruntată și ea, de față cu Obama, cu întrebări despre scandalul interceptărilor convorbirilor telefonice și de pe Internet, le-a dat nemților asigurări că a lămurit problema cu americanul, că germanii nu au de ce să se teamă. Putea și cel mai probabil că în alte circumstanțe ar fi fost mai dură pe acest subiect, însă miza este chiar mai mare de atât.

Dincolo de orice probleme și supărări actuale, că este vorba despre PRISM, că este vorba despre drone (întrebare azi, în aceeași conferință de presă: „Doamnă cancelar, laureatul Nobelului pentru Pace, Obama, duce un război cu drone și prin Germania. Are voie să facă asta, potrivit legilor germane?”), cele două părți sunt forțate să se placă acum mai mult ca niciodată. Luni, în marja G8, SUA și UE au lansat negocierile pentru cel mai ambițios proiect și cel mai mare acord comercial al momentului. Este vorba despre Transatlantic Trade and Investment Partnership (TTIP), acordul de liber schimb UE-SUA, care ar urma să aducă 100 de miliarde de dolari pe an economiilor de o parte și de alta a Atlanticului. Mizele sunt uriașe, interesele multiple, timpul de negociere e scurt. Așa se face că avem în față mai bine de un an de negocieri extrem de dure, iar Germania și SUA au nevoie să rămână prietene. gândul a pregătit o analiză a acestui TTIP AICI.

„Uneori, nemții și americanii se mai ciondănesc. Totuși, germanii nu l-au scos pe Obama de la inimă. El încă este președintele și idolul „lor””, scria azi Klaus-Dieter Frankenberger, într-un comentariu pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung. În sprijinul acestei teorii, merită amintit că, potrivit unui sondaj recent efectuat de Emnid, 85% dintre germani încă sunt de părere că Barack Obama este un președinte bun. Acasă la el, cota de popularitate este pe jumătate din cât este în Germania. Iar Obama a părut conștient azi de această atitudine, pentru că nu le-a vorbit germanilor ca un președinte străin care discută despre relațiile bilaterale. A vorbit despre politicile lui, despre planurile lui ca și cum ar fi planuri pentru lume, planuri pentru americani, pentru germani, pentru europeni și oricine vrea să trăiască sub ceea ce el a descris a fi valorile libertății și egalității de șanse.

Discursul lui Obama la Brandenburg a fost un discurs pentru istorie. La fel cum a făcut la discursul inaugural din acest an, Obama și-a adunat în cuvântarea din Berlin tot ceea ce ar vrea să fie moștenirea (legacy-ul lui): de la diferitele forme de libertate și egalitate de șanse pentru toate minoritățile și categoriile sociale ale lumii, la dezarmarea nucleară (Rusia nu s-a arătat nici pe departe încântată de optimismul idealist al liderului american și a reacționat imediat). Obama a vorbit despre schimbările climatice, despre seperanțele realiste de a trăi ziua primei generații fără HIV, a vorbit despre drone, despre securitate în acord cu valorile libertății și dreptului la intimitate.

„Zidul aparține istoriei, dar trebuie să scriem și noi istorie”, a spus Obama spre finalul unui discurs pe care a vrut să îl rețină și posteritatea. Perioada de „lună de miere” a relațiilor germano-americane din ultimii cinci ani a trecut, însă, dincolo de PRISM și de îngrijorările din Europa, interesele și legăturile bilaterale sunt mult prea mari pentru ca Merkel și Obama să se îndrepte către un divorț politic.

CUM VI S-A PĂRUT VIZITA LUI BARACK OBAMA ÎN GERMANIA? PENTRU COMENTARII, VĂ AȘTEPT PE PAGINA MEA DE FACEBOOK – ALINA MATIȘ