Un fapt banal. Un primar condamnat se întoarce triumfător din pușcărie la primărie. Unde e știrea?

Nu înțeleg cum de un primar condamnat  la închisoare pentru luare de mită la acordarea de contracte municipale  (10% din valoarea contractului achitat din bani publici) se poate întoarce la slujbă, la aceeași slujbă pe care a nesocotit-o furând, furt pentru care a fost condamnat. Și mă întreb: Dacă tu, X, șef de companie, de farmacie, de butic l-ai fi prins pe directorul tau financiar sau pe cel de dezvoltare, ți-ai fi prins contabilul sau vânzătorul că te fură, l-ai mai fi primit înapoi?

Dar Primăria din Râmnicu Vâlcea, ca toate primăriile din țară, nu e o societate comercială cinstită, care luptă potrivit regulilor pieței, cum poate și ea în aceste vremuri grele, iar primarul Emilian Frâncu, eliberat din penitenciar marți, după 5 luni de arest și cu o condamnare în buzunar de 4 ani cu suspendare în primă instanță, nu e „director de dezvoltare”  la tine, ci la stat. Potrivit paginii sale de Facebook, Frâncu este „primar la primarie și senator la Parlamentul României” (sic!) – de parcă poți fi primar la bordel, pentru că a doua parte a frazei n-o înțeleg.

Ieri, proaspătul condamnat pentru luare de mită  (condamnare care nu este definitivă) s-a întors la primărie – unde a fost întâmpinat cu multă dragoste și aplauze de  angajați și colegi din PNL – pentru că legea îi permite.

EXTERNE China pune în aplicare planul de evacuare a cetățenilor din Iran și Israel/ Beijingul îndeamnă cele două state să renunțe la operațiunile MILITARE

15:51

VIDEO Kelemen Hunor, în urma consultărilor de la Cotroceni: „Dacă ai crescut PIB-ul, trebuie să crești și veniturile”

15:50

Râmnicu Vâlcea este primul oraș din România în care doi primari  – mai întâi Mircia Gutău, în 2010, și acum Frâncu-, au fost condamnați „mandat după mandat” pentru șpagă. Noroc cu Baia Mare că nu i-a lăsat singuri pe bieții râmniceni-vâlceni, oltchimiști și handbaliști, și a oferit și ea spectacolul a doi primari cercetați penal unul după altul (primul a fost deja condamnat) și nu pentru blasfemie, idolatrie, negaționism sau alte păcate mai cool, ci pentru aceeași unică, insuportabilă, irepresibilă dorință pentru care poți să te întorci, iată, oricând la slujbă, dacă lucrezi la stat: furt din banii publici, afaceri personale pe banii comunității. Nu este, chiar dacă pare, o situație asemănătoare cu cea a lui Relu Fenechiu care a demisionat cu chiu cu vai din poziția de ministru după o condamnare la cinci ani de închisoare cu executare, în primă instanță. Fenechiu este acuzat că a furat, dar el a furat „în afara mandatului”. Frâncu a furat „în interiorul mandatului”, mandat pe care, iată, și-l reînnoadă, pentru că omul are dreptul la păcat până la vetoul definitiv al Sfântului Petru.

În aproape orice slujbă în afara celei de la stat  – sigur, când afacerea este curată –  doar suspiciunea că ai putut comite ceva ilegal te poate costa jobul. Dar statul nostru protejează demnitatea umană și nu discerne când împarte dreptatea și mila: săracul care primește bani pentru că nu are cu ce să se încălzească iarna este pe picior de egalitate cu primarul sau demnitarul, care suferă că nu are o casă mai mare și încearcă și el cum poate să și-o extindă pe aia pe care o are.

Vi-l mai amintiți pe senatorul șpăgar Cătălin Voicu? Înainte de a contribui cu votul lui la căderea Guvernului Ungureanu, stătuse în închisoare un an și patru luni pentru  corupție și trafic de influență și, odată eliberat, a putut să-și reia „atribuțiile” parlamentare pentru că nu era „condamnat definitiv”. Acum este – 7 ani de închisoare cu executare. Dar a votat el cu două mâini căderea unui guvern? A votat! A sperat el că viitorul guvern îl va salva? A sperat!

De o bună vreme încoace aproape că nu mai există zi în care fluxul agenției de presă Mediafax să nu relateze despre un demnitar – ministru, parlamentar, primar, consilier – care este trimis în judecată:  și-a angajat la Parlament soacra, nepoata, nevasta, a intrat în cine știe ce combinații, a dat cine știe ce țeapă.

Bun, oamenii trebuie să aibă dreptul să se apere, au dreptul la imagine și la demnitate. Dar când primari sau parlamentari de top din România încalcă legea incompatibilităților și este clar și pentru ei și pentru toți că au făcut-o, soluția pentru acești domni nu este penitența, ci revolta: schimbați legea! Întâi au vrut-o parlamentarii, acum o vor primarii care amenință: altfel nu vă mai susținam în alegeri, nu ne mai implicăm!  Ce soluție – una dintre ele – a găsit vicepremierul Dragnea la această revoltă? Majorează salariile primarilor. Dar asta nu este șpagă, asta este politică.

Nu știu cum Dumnezeu se face că întotdeauna dreptatea este ba în mâna lui Dragnea, ba a lui Fenechiu, ba a lui Silaghi, ba a lui Frunda și niciodată în cea a justiției sau a bunului simț, așa cum în trecut era în mâna lui Băsescu, Berceanu, Oltean (ultimul dintre marii boieri trimiși în judecată). Nu înțeleg cum potopul ăsta de slujbași- infractori, costume scumpe care îmbracă niște derbedei, cad mereu în picioare, își reiau slujbele după ce au fost condamnați, chiar dacă cu suspendare, pentru luare de mită în afaceri care sunt 100% publice. Și nu înțeleg nici această modă a condamnărilor cu suspendare. Că nu a apucat să pape Frâncu toți banii din mită? Păi, nu a apucat, pentru că s-a lăcomit, iar ăla care trebuia să dea s-a enervat și l-a turnat. Îl spală pe Frâncu de păcate ratarea parțială a șpăgii?

Nu înțeleg cum de parlamentarii nu-și pierd mandatul pe o procedură foarte simplă când își angajează nevestele și nepoții la Parlament, fără concurs, (un deputat cinstit, trimis acum în judecată, a făcut cerere la subordonanți să-i fie angajată nevasta și, minune, i-a fost aprobată!) nu pe banii lor, ci pe cei ai statului.

Știți de ce nu demisionează Frâncu din poziția de primar de la Râmnicu, după ce a fost condamnat la 4 ani de închisoare? Pentru că nu vrea să abandoneze „proiectele pe care le-a început în favoarea cetățenilor”!

De fapt, nu demisionează pentru că nimeni, nici legea, nici partidul, nu-l obligă, iar un șpăgar onoare nu are. Și, în loc ca funcționarii cinstiți din primărie să-i întoarcă spatele pentru că i-a făcut de râs, colegii de partid să-I excludă pentru că i-a acoperit de ocară, iar cetățenii să-l ia la goană cu pietre și să nu-l lase să intre în primărie, pentru că și-a bătut joc de ei, toți aceștia aplaudă. Ce bine că s-a întors pușcăriașul! Pagina de FB a lui Frâncu e plină de poze cu el primit cu zâmbete și camere de televiziune la reîntoarcerea la job.
Când Comisia Europeană mârâia că în guvernul României sunt oameni cercetați penal, toți prietenii celor vizați urlau: dar unde-i dreptul la imagine și dreptul de a fi socotit nevionvat până la o condamnare definitivă? Pai, chiar, unde e? Este peste tot, în cazul lor. Și-o fi dat Fenechiu demisia din guvern, dar a fost reconfirmat mare șef politic la Iași și e bine-mersi în Parlament, în așteptarea verdictului definitiv. Când a apărut ipoteza că Johannis de la Sibiu sau Constantinescu de la Constanța să-și piardă funcțiile din administrație pentru încălcarea legii incompatibilităților,pac, guvernul s-a sucit și, din 8 regiuni, face zece, ca să aibă și cei doi ceva acolo, să nu le rămână copii să plângă de foame.

Dacă bunul simț nu funcționează, atunci trebuie impus altceva. Ar trebui să fie, să fi fost clar până acum: a început urmărirea penală, mai ales în cazul faptelor săvârșite în timpul mandatului, ești suspendat din funcție – nimeni nu te acuză, mergem înainte pe prezumția de nevionvăție. Dacă ești condamnat, asta e. Dacă nu, statul îți plătește o compensație. Dar nu te întorci triumfător în primărie după pușcărie și după ce ai primit o condamnare de patru ani, jurând că o să-ți demonstrezi dreptatea la sfântu”-așteaptă. Și dacă Frâncu va fi condamnat definitiv? Va fi fost primăria din Vâlcea condusă ani buni de un infractor?

Își perminte un stat rezonabil asta? Un președinte al Germaniei a demisionat după ce a fost pus sub acuzare, nu a așteptat o condamnare, alți miniștri,  imediat după ce a fost clar că va începe o procedură judiciară împotriva lor. Nu și-au făcut de ocară statul și administrația, deși e clar că nu au fost bucuroși și, până la urmă, și la ei, ca și la noi, funcționează prezumția de nevinovăție.

Doar că, în numele dreptății și al onoarei ce trebuie respectate, protipendada noastră politică și administrativă cere, când este prinsă cu mâța-n sac, modificări de legi, croiește feude și pregătește cu răbdare noua generație de pui-monstru care să desăvârșească lucrătura fină a cuibului de dinozauri.