Mai bine cu mutul decât cu limbutul?

E ceva ciudat cu Klaus Iohannis. Parcurg încă o dată cele două discursuri ținute de domnia sa sâmbătă, la ceremoniile nașterii „marelui partid liberal”. Parcurg frazele care nici citite nu transmit vreo emoție deosebită, încercând să găsesc fraza unde se referă la Victor Ponta. Caut numele „Ponta” cu „Search”. Nimic. Ponta nu există în discurs, cum nu există niciun nume propriu. Dl. Iohannis nu se bate cu nimeni. Tace filosofic.

Poate ajunge la Cotroceni un candidat în aceste condiții? Poporul român zice că mutul n-are dușmani. Sfidând realitatea din teren și cifrele sondajelor, dl. Iohannis se poartă de parcă ar fi liderul cursei prezidențiale, nu challengerul ei. În ultimii 25 de ani, ne-am obișnuit ca cel de pe locul al doilea să atace, să se bată, să-i care pumni celui cotat cu prima șansă. În acest moment, dl. Ponta are prima șansă: este liderul celui mai mare partid din România, are în mână toate resursele guvernamentale și deține cea mai bună infrastructură electorală, care înseamnă bani, mobilizare de partid, presă centrală și locală din abundență. Dl. Ponta este bine echipat cu vorbe tari și tupeu, combate bine pe salteaua elastică a politicii și, dacă nu are ghinionul să dea peste un adversar care să-i dea o directă ca la MTO, iese bine din ring.

CITIȚI CONTINUAREA AICI