Dumnezeu izgonit din Biserică să-i facă loc Partidului

Avem preoți care ne laudă politicienii. Avem biserici cu primari-ctitori pictați pe pereți ca voievozii. Avem preoți care fac campanie electorală. Avem iconițe cu părintele Arsenie Boca, alături de sigla PSD și îndemnul de a-l vota pe Victor Ponta. Avem preoți care au colaborat cu Securitatea. Acum, avem și preoți care dau raportul la ministrul de Interne, dar și un Sfânt Sinod care îndeamnă la vot, „în duhul credinței și al iubirii de Biserică și Neam”.

Implicarea preoților în politică nu este acceptată de BOR. Cu toate astea, iată cât de multe exemple avem. Legalitatea nu o stabilesc eu. Dar pot să-mi pun problema moralității, mai ales când religia și credința nu ar trebui să existe în același context cu politica.

METEO Meteorologii BBC Weather anunță 5 zile de furtuni electrice în București

07:42

LIVE UPDATE Război în Ucraina, ziua 1544. Moscova și Crimeea, sub tirul loviturilor „Grupului Alpha”, din cadrul SBU

07:35

Am avut cazul răposatului mitropolitul al Banatului, Nicolae Corneanu, care a colaborat cu Securitatea timp de 38 de ani. Apoi, a mai fost și cazul preotului Ioan Vrăjitoru, fost colaborator al Securității cu acte în regulă, care s-a răstit la o persoană pe care a turnat-o și care a venit să-i ceară socoteală, folosind crucea pe post de armă.

Ce moralitate poate să aibă un preot, care prin meseria lui asigură, de exemplu, confidențialitatea „informațiilor” primite, dar care-și toarnă enoriașii? Mai mult, ce moralitate poate să aibă un preot care amenință fizic oamenii cu crucea?

Câți dintre voi puteți fi liniștiți că, după ce v-ați spovedit, păcatele mărturisite nu ajung subiect de bârfă, pentru întreaga comunitate?

De ce trebuie să existe preoți care candidează pentru diverse funcții, așa cum a fost cazul lui Petre Petrea, la alegerile locale din 2012, în Focșani?

De ce să simt scârbă atunci când văd o iconiță cu părintele Arsenie Boca, doar pentru că pe spatele ei mă îndeamnă să votez un candidat prefăcut?

De ce să cred un mare consumator de bani, cultele, care primesc, de la Guvern, căruțe cu bani, în timp ce școlile de la țară cad peste copii sau când spitalele se scufundă în mizerie?

Cât de moral este un preot care ține discursuri electorale în fața enoriașilor, așa cum a făcut arhiepiscopul Târgoviștei, IPS Nifon, în aprilie 2014, când ne spunea că „Victor Ponta dă foarte multă speranță poporului nostru românesc”?

Sau cel care mărturisea, aproape involuntar, că muncește din greu ca pesedistul Gheorghe Nichita să iasă primar în Iaș, cu majoritate de voturi?

De fiecare dată când mi-am exprimat nemulțumirea față de aceste fapte ale preoților, în genul celor enumerate mai sus, mi s-a pus rapid o etichetă: atee. Mi s-a reproșat că nu cred în Dumnezeu, că nu mă duc la biserică să mă închin și că, din aceste motive, nu sunt credincioasă.

Credința în Dumnezeu însă nu are legătură cu asta. Așa cum preoții sunt oameni ca toți ceilalți, cu păcate, pe care și le mărturisesc sau nu, pe care deseori le repetă fără remușcări, așa și biserica este reprezentarea lor, devenind practic, doar o instituție, din care de multe ori este izgonit Dumnezeu pentru a lăsa loc Partidului și candidatului său. Partidul este întotdeauna cel aflat la putere, fie că vorbim de PSD, PDL, PNL și completați dumneavoastră lista, căci BOR a avut dintotdeauna o mare sensibilitate la puternicii zilei.

Campania electorală cu crucea-n mână, turnătoria la Securitate, afacerile preoților, toate aceste lucruri au dus la o scădere vizibilă a încrederii românilor în Biserică. O arată sondajele. Dacă în martie 2013, Biserica avea o cotă de încredere de peste 69 la sută, ultimele studii arată că, după aproximativ un an, încrederea în preoți și biserici s-a prăbușit, într-un ritm constant, ajungând la aproape 62 la sută.

Era o zicală din bătrâni. „Fă ce zice popa, nu ce face popa”. O vreme a mers așa, dar când preotul ajunge să spună „votează cu cine-ți zic eu”, este de-a dreptul imoral, jenant, ba chiar mizerabil pentru haina sa preoțească ce se presupune a fi imaculată. Iar acest lucru devine periculos, în condițiile în care îndemnurile multor preoți nu au nicio legătură cu Dumnezeu. Au legătură doar cu un brand numit Dumnezeu, pe care preoții îl exploatează imoral și îl vând la kilogram, conform propriilor interese.