Dragă statule român, astăzi mi-ai furat votul

Dragă statule român,

Sunt eu, cel care a plecat – căpșunarul, instalatorul, expertul de la Bruxelles, medicul din Londra, studentul din Paris, inginerul din Germania. Am plecat pentru că nu mai putem trăi în țara mea frumoasă, dar urâțită de bătaia ta de joc, golită de marele jaf național, până nu a mai rămas nimic de care să mă țin, un pământ în care să am rădăcini. Am muncit pe brânci aici, unde sunt acum. Nu mi-a fost ușor, știi doar cum ne vorbesc oamenii pe aici.

Îmi tot spui, de câțiva ani, că m-ai vrea înapoi. Sunt tânăr, am învățat, vreau să muncesc, am văzut și alte culturi – ți-aș fi de folos, am putea crește împreună. Astăzi, m-am trezit cu un gând: vreau să îți mai dau o șansă.

SCANDAL Fostul șef ANPC, păcălit cu biletele la concertul Metallica. „Am plătit. Am crezut. Și m-am trezit țepuit”

10:10

RĂZBOI Kievul, sub un atac masiv rusesc cu rachete și drone, joi dimineață. Explozii puternice, blocuri de locuințe și mașini avariate în capitala Ucrainei

10:10

Am venit la coadă, am stat acolo liniștit. Nici nu pot să spun că mi-a displăcut. Mi-a amintit de casă. Era o coadă românească, am vorbit între noi, ne-am amintit cum e. Dar, vezi tu, pe urmă m-ai uitat acolo și, oră după oră, mi-a dispărut bucuria și m-am agățat îndârjit de votul meu. Îl merit. Cât încă sunt cetățeanul tău, e al meu. Mi l-ai furat tu în alte dăți, dar acum țin și cu dinții de el.

După toate orele astea, mulțimea noastră de români a creat o enclavă în orașele astea în care ne-am căutat în ultimii ani dreptul la demnitate și o viață mai bună. Eram, acolo, micul stat românesc, așteptând întoarcerea, prin vot, la cei de acasă. Am stat încolonați, în frig, când ne-ai scuipat exact cum știi tu să o faci. Ca acasă. Când am început să strigăm – am învățat aici că trebuie să strigăm -, ai ridicat din umeri și mi-ai zis că nu e vina ta.

Mi-ai cerut votul cât ai crezut că ți-l voi ceda nevenind la vot. M-ai curtat cât ai crezut că sunt unul dintr-o turmă, că am uitat să îmi mai pese de ce se întâmplă acasă, că am să încetez să mai sper. Când m-ai văzut că vin și că cer să votez, te-ai gândit că nu-i a bună, poate îți creez probleme.

Mi-ai luat demnitatea, mi-ai luat dreptul la un loc de muncă bun, la o educație care să îmi dea un viitor pe măsura puterilor și așteptărilor mele. Astăzi, mi-ai furat votul. Îl vreau înapoi.

Cine plătește pentru umilința românilor din străinătate? Mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis