Klaus Iohannis nu mai poate alege un alt drum

Un articol din Financial Times, publicat imediat după alegerile din România, surprindea prin tonul optimist și prietenos cu țara noastră, prea puțin obișnuită să fie lăudată în presa internațională: „Victoria lui Klaus Iohannis se poate dovedi a fi cel mai bun eveniment politic din Europa, în 2014”. De ce?! Întrucât românii „au dat dovadă de o maturitate excepțională, alegând un etnic minoritar pentru funcția de șef de stat (…) într-o regiune cu mari probleme în materie de politici ale minorităților”, spun ziariștii. Și urmează: „Foarte puține țări din Europa, de Est sau de Vest, se pot lăuda cu așa ceva. A avut vreodată Bulgaria un președinte etnic turc? A avut Italia vreun prim-ministru provenit din Tirolul de Sud, regiune populată de etnici germani? Sau Marea Britanie – a dat vreun premier de origine afro-caraibeana?”.

O mică observație: alegerea în discuție a făcut, încă o dată, după sute de ani, diferența între un naționalism extremist isteric și fără judecată și un patriotism exemplar. Iar nația nu s-a maturizat ieri-azi, ci poartă în ea, de mulți ani, gena bunului simț. Și, după cum știm, genele se mai izbesc și peste câte-o generație-două, în nepoți și strănepoți, trecând prin golul de conștiință al reprezentanților „omului nou”, zămislit de comunismul ceaușist.

INEDIT Doi preoți egipteni au ajuns la tomograf după mai bine de 2000 de ani. Ce comori pentru știință ascundeau mumiile

17:58

INEDIT Orașul de basm care se află la granița a trei țări și se află la doar 40 de minute de zbor de România

17:49

Pentru un observator străin, alegerea lui Iohannis nu este doar o „lovitură” de imagine a unei nații trimisă în surghiun, pe centura Europei, pe motiv de corupție, sărăcie și naționalism exacerbat, adevărat canal colector al frustrărilor și neîmplinirii. Este, dacă vreți, încrederea în „deal-ul” nemțesc, acolo unde lucrul spus este pe jumătate făcut; „târgul” cinstit între megieși, parafat de aldămaș.

În primul rând, Klaus Iohannis a promis o luptă împotriva corupției, aici, în țară, pentru ca România să devină, la extern, un partener solid și serios; un factor de stabilitate regională și un generator de securitate.

Iar primii pași i-a făcut, corect, în acest sens: a convins Parlamentul să ridice imunitatea unor aleși cu probleme legale. La rândul lor, SUA au dat semnal că sprijină, fără echivoc, demersul președintelui, cerându-i acestuia să lucreze în tandem cu șefa DNA, Laura Codruța Kövesi, pentru înregistrarea unor progrese semnificative în această luptă.

Exemplul Ucrainei, risipită ca un castel din cărți de joc, la primul strănut al Moscovei, din pricina corupției și a ineficienței statului, nu mai poate lăsa pe nimeni indiferent, în noua conjunctură politică din Europa de Est.

Spre deosebire de Ponta, care începuse să exerseze jocul la două capete, incluzând în ecuația mișcătoarei realități est-europene Rusia, pe modelul periculos al lui Viktor Orban, Iohannis a fost ferm în a restabili prioritățile de politică externă ale României: „Parteneriatul strategic cu SUA”, „NATO”, „Implicarea, tot mai activă, în politicile UE”.

O notă de obligatorie continuitate, am spune, referindu-ne la axa lui Traian Băsescu – „Washington-Londra-București” -, cu o „minimă” abatere: mai puțină Londra și mai mult Berlin. E limpede că relația privilegiată a lui Iohannis în Europa va fi aceea cu Angela Merkel și nu cea cu David Cameron. O șansă în plus de a o convinge pe cancelară, chiar pe limba ei, că locul României este în Schengen. Și, odată ce-ai convins Germania…

Iată, în principiu, beneficiile României, în urma alegerii lui Iohannis președinte: lupta, fără ezitare, împotriva corupției; reluarea negocierilor pentru accederea în spațiul Schengen, într-un timp rezonabil; întărirea poziției țării noastre în UE, în cadrul unei colaborări susținute București-Berlin; sporirea securității României la frontiera de est și în zona Mării Negre, prin consolidarea parteneriatului strategic cu SUA, dublat de o susținere fermă, în plan politic și economic, venită din partea Europei. Toate sunt deocamdată niște promisiuni. Alegătorii așteaptă de la președinte gesturi fără echivoc pentru ca aceste promisiuni să devină realitate. De acum încolo, tăcerea nu mai este un răspuns, iar „coabitarea” cu actualul sistem politic, depășit și corupt până în măduva oaselor, nu mai este permisă. Oamenii o vor simți și o vor sancționa.

Alegerea lui Iohannis a adus un uriaș beneficiu de imagine României în plan extern. În consecință, președintele nu mai poate alege un alt drum, fără să se prăbușească, imediat și definitiv, în încrederea și opțiunile de vot ale electoratului și în relația cu toți partenerii occidentali. Așteptările de la Klaus Iohannis sunt uriașe, dar ghinionul său este că a ajuns președinte într-o țară care se încântă repede și cade în depresie și mai repede.