Richelieul lui Bashar Al-Assad a fost ambasador în România

Dacă Bashar Al-Assad, deși mai împiciorongat după 15 ani de domnie, nu și-a depășit cu totul imaturitatea politică, ezitările, slăbiciunile, lângă el stă un colos de experiență, hotărâre (încăpățânare dementă, uneori) și forță. Numele lui e Walid Muallem și a fost ambasador în România între 1975-1980. 

„Richelieul lui Bashar Al-Assad” e formula lui Robert Fisk. Cel mai profund cunoscător al Orientului Mijlociu dintre jurnaliștii pe care îi citesc a avut o convorbire cu Muallen în august 2012, în biroul ministrului. Prin ferestrele deschise – ecoul luptelor din suburbii.

E reconfortant să urmărești dialogul dintre doi oameni care știu ce spun când își vorbesc și știu ce-și spun atunci când tac.

Revolta în Siria începuse în ianuarie 2011. Ferestrele sunt deschise. Ecou de mortiere.

FLASH NEWS O nouă arestare în cazul complotului terorist de la baza RAF Fairford din Marea Britanie. Bărbatul avea dublă cetățenie, britanică și iraniană

00:21

FLASH NEWS Șeful NATO spune că Europa trebuie să fie pregătită pentru o lume în care Rusia comite în mod regulat acte de sabotaj: „Trebuie să rămânem vigilenți”

23:53

Walid Muallem: „Le-am spus americanilor (Muallem a fost  ambasador în Statele Unite, între 1990-1999, n.m.) – trebuie să descifrați bine ce ați făcut în Afganistan și Somalia. Nu înțeleg sloganul vostru împotriva terorismului internațional, când voi sprijiniți acest terorism în Siria (…) Americanii au reușit să sperie Țările Golfului cu capacitățile nucleare ale Iranului, i-au convins să le cumpere armele, îndeplinind visul lui Franklin Roosevelt din 1936 de a menține bazele de transfer a petrolului. Noi credem că Statele Unite sunt principalul jucător împotriva Siriei, restul sunt instrumente”.

Fisk îi povestește că în vara lui 2011 a prânzit cu Emirul Qatarului (Șeicul Hamad bin Khalifa A-Thani, tatăl celui de astăzi, despre care am vorbit zilele trecute, n.m.), care era furios pe ceea ce numea „minciunile lui Bashar Al-Assad”, referindu-se la faptul că și-a încălcat cuvântul cân d le-a promis Fraților Musulmani că le va permite să se întoarcă acasă. 

Walid Muallem: „Același Emir care în urmă cu doi ani îl preamărea pe Assad, considerându-l un prieten drag? Aveau relații de familie, își petreceau concediile ba la Damasc, ba la Doha. Se pune o întrebare importantă – ce s-a întâmplat? L-am întâlnit pe Emir la Doha, în noiembrie 2011, când Liga Arabă a declanșat initiațiva de a trimite observatori în Siria. Emirul mi-a spus – dacă ești de acord cu această inițiativă, am să schimb atitudinea Al-Jazeerei și am să-i spun Șeicului Qaradawi (cel mai cunoscut lider spiritual al Fraților Musulmani, cu un show religios de mare rating, Sharia și Viața, la Al-Jazeera, n.m.) să sprijine Siria și reconcilierea și am să vă dau câteva miliarde de dolari să reconstruiți țara”…

De fapt – întreabă Robert Fisk – în tot războiul ăsta din Siria miza nu e cumva Iranul? Își dă imediat seama că îi acordă Siriei un „rol secundar în propria tragedie”. Invocă un studiu al  Brookings Institution (influentul ong de la Washington) – „Drumul spre Tehran”: „dacă vrei să stăpânești Iranul, trebuie să începi cu Damascul”.

Walid Muallem: „Ni s-a spus de către niște plenipotențiari occidentali, la începutul acestei crize, că relațiile dintre Siria și Iran, Siria și Hezballah, Siria și Hamas sunt elementele majore din spatele crizei. Dacă rezolvăm problema, ni s-a spus, ne vor ajuta să punem capăt crizei. Dar nimeni nu ne-a spus de ce îi e interzis Siriei să aibă relații cu Iranul, când multe dacă nu toate Țările Golfului au relații foarte importante cu Iranul” (reamintesc, discuția se desfășoară în vara lui 2012).

Versiunea ministrului de Externe al lui Bashar Al-Assad despre criza în desfășurare: revolta din ianuaie 2012 a început cu revendicări legitime, apoi au apărut „elementele străine”, care au deturnat „agenda pașnică” a cetățenilor.  Walid Muallem nu recunoaște nimic despre atrocitățile guvernului din care face parte, nimic despre armele chimice, nimic despre milițiile regimului. Nimic.

Dialogul se încheie tot cu ferestrele deschise, prin care se aude zgomotul mortierelor din suburbii.