GÂNDUL MEU. Nu voi înceta s-o iubesc mereu pe Maria

Aha, ai tastat prenumele sfânt al mamei mesianice și „domnul Goagal” ți-a listat drept cap de afiș nume precum „Maria Cârneci” sau „Maria Dinulescu”? Ce să-i faci? Înseamnă că nici google-ul nu mai e ce era… Sau poate e mâna impresarilor diverselor artiste contemporane care umblă la „SEO” pentru o poziție cât mai vizibilă a clientelor lor în „top-of-mind”-ul consumatorilor! Din fericire, în google-ul sufletesc al poporului român – așa cum e el, cu bune, nebune și cu rele – Maria Tănase a fost, este și va fi mereu primul resort de muzicalitate, sensibilitate și dor.

Pasărea Măiastră a Românilor

Și ce dor ne e de „Marioară de la Gorj! Sau – mai degrabă – ce dor ar trebui să ne fie, mai ales în acest ocean tabloid de tulbure în care senzațiile și emoțiile se ofilesc într-o singură zi! Și totuși, iubirea pentru Maria Tănase ar trebui să ne cuprindă măcar o singură zi pe an, și anume pe 25 septembrie. Anul acesta s-au împlinit 102 ani de la nașterea celei supra-numite de Nicolae Iorga, „Pasărea Măiastră” a românilor! În mai puțin de jumătate de veac de viață pământească, Maria a făcut cât n-au făcut în jumătate de mileniu voievozi, domnitori, descălecători, încalecatori, regi, politicieni, istorici, scriitori sau – mai nou – creatori de brand-uri globale sau de țară! Și asta pentru simplul motiv că Maria Tănase a pus România pe harta veșniciei prin cântul ei divin!

„Sortită să ne scormonească sufletul”

Fiorul vocii ei e dincolo de timp și spațiu, drept dovadă că, la peste jumătate de secol de la dispariția ei fizică, generațiile actuale îi ascultă cântecele de dor și jale, de iubire și de petrecere. De unde vine acest magnetism al celei care la 25 iunie 1963 a scos tot Bucureștiul în stradă sau la balcoane cu ocazia funeraliilor sale? Aproape un milion de oameni și-au condus atunci „Privighetoarea” pe ultimul drum lumesc, ceea ce reprezintă cea mai mare agregare spontană de oameni din istoria românilor! De unde vine această magie a Mariei Tănase care ne va fermeca și stră-strănepoții peste alți 102 ani? Lucian Blaga are, probabil, cel mai potrivit și emoționant răspuns la această întrebare: „…am convingerea că femeia aceasta a fost sortită să scormonească sufletul poporului nostru până-n străfund, să-i smulgă comorile de cântece și înțelepciune, să ne strecoare, reamintindu-le, fiorul veșniciei și, prin forța ei interpretativă, să zvârle pretutindeni în lume lumina lor inedită, obârșită de straturile vulcanice ale melodiei și filozofiei noastre populare”.

Iubirea cu Brâncuși

Cu siguranță că aceleași sentimente înălțătoare l-au încercat și pe Constantin Brâncuși când a fost vrăjit de Maria Tănase! Povestea lor de iubire rămâne una dintre cele mai intense, complexe și mistuitoare idile pe care ni le putem imagina vreodată. Când cel mai mare sculptor și cea mai mare voce se iubeau, săreau scântei de la Paris până la „Micul Paris”. Iar dragostea lor cu năbădăi, care a trecut-o în special pe Maria prin abisul agoniei și prin culmile extazului, avea s-o marcheze pe fosta fetișcană din mahalaua Cărămidarilor pe viață și dincolo de ea. Când Brâncuși a plecat să-și continue „Coloana Infinitului” în spațiul eternității, Maria l-a plâns cum numai ea știa s-o facă pe neica Costache al ei, el, care o dojenea aspru că își vindea vocea ca o bocitoare în cârciumi, la zaiafeturi. De altfel, acesta a fost și motivul despărțirii lor: Brâncuși voia ca Marioara lui să cânte operă, să se lepede de bocet și să caute să exprime sunetul primordial al muzicii pure. Așa cum el căuta și izbutea să exprime prin piatră inefabilul și infinitul, tot așa se aștepta să facă și Măria prin muzică.

Diferența era însă că spiritul liber și boem al Mariei iubea viața cu o patimă lăutărească, în timp ce gelosul Brâncuși se izola în infinitatea atelierului sau de la Paris! Aici Maria semăna mai mult cu George Enescu, cel căruia la New York i-a sărutat mâna, așa cum numai o ucenică știe s-o facă față de un maestru al muzicii. Spiritul epocii a reținut în primul rând din călătoria americană a Mariei, episodul în care i-a vrăjit pe americani și pe însuși președintele de atunci, Franklin Delano Roosevelt! „Saltă, lele, curu` zvelt”, a fost, într-adevăr, un refren urban care a făcut carieră în Bucureștiul anului 1939, despre al cărui joc de cuvinte se spune că i-a fost explicat însuși președintelui american, care a gustat gluma.

Farmecul atemporal al Mariei Tănase

Să revenim, însă, spre final, la poezia atemporală a Mariei Tănase! Această femeie de o generozitate desăvârșită a oferit vieții tot atât de mult cât a primit. Pe lângă cea mai frumoasă voce din istoria poporului român, Maria a trăit o viață ca-n filme, cu multe suișuri, dar cu tot atâtea coborâșuri. Se îmbrăca numai de la Chanel, nu-și refuza niciun capriciu și nicio aventură amoroasă, fuma că o turcoaică și bea cot la cot cu Fărâmița Lambru. Nu întâmplător, și-n ziua de azi la orice petrecere de toamna care se respectă se pune „Bun îi vinul Ghiurghiuliu”. Altfel, oamenii anilor 2000 își reamintesc din când când de Maria Tănase la concertele Loredanei sau de pe albumele ei. Cel puțin capodoperele „Mărioară de la Gorj”, „Cine iubește și lasă…” sigur o fac pe Maria sa fie fericită și mândră atunci când o ascultă pe Lori, de acolo de sus.

Între timp, aici, jos, vraja ei merge mai departe ca o poveste fără sfârșit. Fascinația pentru vocea ei, precum și pentru tâlcurile cântecelor ei, nu va dispărea decât odată cu sfârșitul lumii. Pâna atunci nu putem decât să ne bucurăm inima și să ne înfiorăm sufletul la muzica ei…

Dar, orice am face, se cuvine să nu uităm un lucru foarte mare, și anume că Maria Tănase nu se consumă. Ea se trăiește! Fiecare melodie a ei – fie veselă, fie tristă – izvorăște din sufletul ei și din sufletul ancestral, mitic, al românului arhetipal. Prin fiecare cântec al ei răsună ecouri despre viață și moarte, despre dor și regăsire, despre suferință si bucurie, despre iubire si veșnicie…

Dacă pe google Maria Tănase nu ocupă mereu poziția supremă, în inconștientul colectiv al românilor cu siguranță o face! Din toate aceste motive emoționale, ar fi foarte frumos și firesc din partea noastră să ne amintim de Maria Tănase, măcar azi, de ziua ei! și s-o trăim așa cum ea își trăia fiecare cântec: din tot sufletul ei românesc și cu o patimă de n-au văzut Parisul, New York-ul, Brâncuși, Roosevelt și google-ul la un loc! La Mulți Ani, MARIA TĂNASE!

Ovidiu Iordan este copywriter la Mediafax Group