Criza eclesiologică a Ortodoxiei

O federație de Biserici – minată de tensiuni și orgolii. Gâlcevile intra-ortodoxe par a urmări faliile geopolitice care s-au căscat în lumea secularizată în care trăim. Chiar locul de desfășurare al viitorului Sinod – nu Constantinopol (Istanbul), ci Creta – are ca explicație disputa turco-rusă.

Patriarhul ecumenic Bartolomeu I, care – continuând proiectul predecesorilor săi – luptă ca al VIII-lea Sinod Ecumenic, să se întrunească, în sfârșit, după mai bine de 1200 de ani, nu are nici forța, nici prestigiul de a netezi asperitățile, de a aduna  patriarhii și episcopii în jurul aceleiași mese.

De altfel, una dintre obiecțiile care i se aduc nu e chiar atât de derizorie pe cât pare: așezarea participanților. Au spus-o reprezentanții Bisericii Ortodoxe Bulgare și au întărit-o rușii –  „Primații nu stau amplasați într-o poziție care să respecte o formă semisferică, ci unul împotriva celuilalt, pe doua linii paralele”. Acesta este unul dintre cele șase motive pentru care bulgarii cer amânarea Sinodului, amenințând altfel cu neparticiparea. Știut fiind că țin isonul rușilor în toate deciziile importante, e de anticipat că însăși Biserica Ortodoxă Rusă nu îmbrățișează cu entuziasm cruciala reuniune din Creta. O va face abia în momentul în care va simți că deține controlul.

FLASH NEWS Financial Times: Xi Jinping i-ar fi spus lui Trump că Putin ar putea ajunge să regrete invazia Ucrainei

10:46

FLASH NEWS Ciucu golește Herăstrăul. Când va rămâne fără apă celebrul lac din București și de ce

10:44

A Treia Romă (Moscova) și-a revendicat, încă de la căderea Bizanțului, preeminența asupra celei de-A Doua Rome (Constantinopolul). Relațiile  dintre Patriarhul lui Putin, Kiril I, și Patriarhul Bartolomeu I, suspectat de fundamentaliștii ortodocși de exces de ecumenism, ba chiar de pro-papism, sunt reci când nu sunt de-a dreptul ostile.

Un Sinod Panortodox era necesar de multă vreme. Ortodoxia are nevoie să se exprime, pe o singură voce, în legătură cu problemele complicate ale secolului XXI, să fie mai prezentă în actualitate, așa cum sârguincios o face, de la întronizare, Papa Francisc.

Cât privește Biserica Ortodoxă Română, aceasta e nevoită, ca de obicei, să facă un joc pe sârmă, între slavi și greci, gestionând cum poate mai bine problemele din Valea Timocului, cu sârbii, și cele din Basarabia, cu rușii. Din fericire, acesta e domeniul de predilecție al Patriarhului Daniel. În chestiunile privitoare la Sinodul Panortodox, Prea Fericirea Sa menține strălucit o dificilă poziție de echilibru.

Sinodul Panortodox nu se va amâna, probabil, dar – întins de acum încă ani buni – la prima întrunire nu va formula decât vagi angajamente.

Dacă primele șapte Sinoade Ecumenice s-au desfășurat sub mâna forte a împăraților , astăzi e greu ca Sinodul să fie pus sub patronajul unei personalități eclesiale. În Creta se vor afla teoretic egalii, primul dintre ei, Bartolomeu, având însă o șubredă poziție (inclusiv din pricina controverselor cu Grecia, pe tema mitropoliilor din nord).

În contextul în care nici Biserica Antiohiei, nici a Ierusalimului nu vor participa la Sfânta Liturghie inaugurală,  pentru că și-au suspendat relațiile de comuniune liturgică (ierusalimitenii au preluat necanonic jurisdicția asupra credincioșilor din Qatar), e greu de presupus că, invocat după o mie două sute douăzeci și nouă de ani, Sfântul Duh va coborî lin deasupra sinodalilor.  
 
NU UIT:  Respectați electoratul, renumărați voturile la sectorul 1!