„Voi, care ați tăiat limbi și ați cusut guri, să nu vorbiți despre libertate!”

Dintre cei 1636 de candidați înscriși pe liste (de aproape trei ori mai mulți decât la alegerile din 2013), filtrul Consiliului Gardienilor, asupra căruia veghează ochiul vigilent al Liderului Suprem, Ayatollahul Khamenei, a selecționat 6. Între respinșii notorii – fostul președinte Ahmadinejad.

Iranul are 56.410.234 de cetățeni cu drept de vot; aproximativ 70 la sută se prezintă, de regulă, la urne.   

Dintre cei 6 competitori, actualul președinte, Hassan Ruhani, are, conform sondajelor de opinie, cele mai multe șanse. De altfel, din 1979, toți președinții în funcție au reușit să-și obțină și al doilea mandat (Constituția admite maximum două).  Între cei 5 contracandidați ai săi, cel mai de temut ar fi primarul Tehranului, Mohamed-Bagher Ghalibaf, cu care Ruhani s-a confruntat și la alegerile din 2013, surclasându-l atunci cu peste 30 de procente.

ALERTĂ Fată de 13 ani, dispărută din Bragadiru. Poliția a emis RO-ALERT pentru găsirea Alesiei-Elena Bubulincă

23:20

FLASH NEWS Bloomberg: Putin ar putea intensifica atacurile asupra Ucrainei după blocarea negocierilor de pace

23:00

Dacă nu-l punem la socoteală pe Eshaq Jahangiri, actualul vicepreședinte al țării, aruncat de reformatori în competiție pentru cazul în care președintele Hassan Ruhani n-ar fi fost validat, ceilalți trei competitori sunt personaje relativ șterse – foștii miniștri Mustafa Hashemi-Taba (de orientare moderată), Mustafa Mirsalim (conservator) și Ebrahim Raisi, preferatul elitei clericale, custode al Fundației Imam Reza (al optulea Imam al șiiților), membru al influentului Consiliu al  Experților.

Principala temă de campanie este economia, în egală măsură un atu și o vulnerabilitate pentru actualul președinte candidat. Un atu, fiindcă, după semnarea Pactului nuclear (pe care Donald J. Trump amenință că îl va denunța unilateral, deși părțile semnatare nu au fost doar Iranul și Statele Unite) și după ridicarea sancțiunilor, producția de petrol a atins cotele cele mai înalte din ultimii 38 de ani – patru milioane de barili pe zi, ceea ce a dus la o creștere a PIB-ului, anul trecut, cu 7.4 la sută. Însă aceasta nu se simte încă în buzunarul iranienilor – e principala obiecție – coroborată cu rata ridicată a șomajului – pe care i-o aduc lui Ruhani contracandidații. Mai mult, Ayatollahul Khamenei, pledează în continuare pentru o șa-numită „economie de rezistență”, care să se bazeze mai puțin pe cooperare internațională și mai mult pe resursele și capacitățile interne. De altfel, atât Liderul Suprem (care l-a validat) cât și ultraconservatorii Ghalibaf și Raisi consideră Pactul nuclear un compromis cu marile puteri (P5+1: America, Franța, China, Rusia, Marea Britanie plus Germania).  

(Pe locul doi în tematica electorală: corupția).

Pe măsură ce se apropie ziua votului, discursul lui Ruhani – inițial temperat și centrat pe propriul program – se radicalizează. Echilibratul președinte în funcție al Republicii Islamice a devenit un candidat dezlănțuit. Principalului său contracandidat, primarul Ghalibaf, i-a reproșat pe un ton fără replică faptul că, încurajând segregarea dintre genuri (în metroul din Capitală există, de pildă, vagoane pentru femei și vagoane pentru bărbați), va ajunge să ridice ziduri despărțitoare în mijlocul străzilor.

Cu celălalt candidat care contează, preferatul Liderului Suprem, Ebrahim Raisi, polemica a fost necruțătoare, din clipa când acela – care poartă turbanul negru de urmaș al Profetului și a fost adjunct al Procurorului Capitalei (1980-1990) adjunctul șefului Justiției (2004-2014) și Procuror General (2014-2016) – a îndrăznit să vorbească despre libertatea de exprimare.  „Voi, care ați tăiat limbi și ați cusut guri, să nu vorbiți despre libertate!”. Și a adăugat (aluzie  la Consiliul Experților): „Activați într-o instituție pe care nimeni, niciodată, n-a îndrăznit s-o critice”.

Înarmat cu același curaj aproape sinucigaș, Ruhani a vorbit despre cum Gardienii Revoluției au încercat  în repetate rânduri să provoace Israelul, sabotând Pactul nuclear, și trimițând rachete-test încrustate cu mesaje provocatoare. Iar pe cei care critică regimul de la Ierusalim i-a avertizat: „De fiecare dată când ați scandat un slogan, Israelul a primit încă 3 miliarde de dolari pentru consolidarea puterii sale militare”.