Sfânta politichie: aleasă este!

A murit ca un martir, ucis de cei care îl însoțeau pe drumul exilului spre Muntele Sinai.

Antim Ivireanul a rostit cea mai frumoasă cazanie (predică) la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, probabil din amvonul mănăstirii care îi poartă astăzi numele. Nimeni nu explică precum  vlădica Antim, subtilul teolog și marele cărturar, aipartenia (pururea fecioria) Mariei. Rândurile de mai jos, pe care le-am copiat ca diecii, cu umilința unui șoarece de cancelarie, sunt și o prosternare în fața geniului limbii române.  

„(…) De multe ori am stat și am socotit, doară aș putea afla ceva nou să zic întru cinstea și lauda preasfintei Nascătoarei de Dumnezeu și pururea fecioarei Maria, dar n-am putut afla nimic. Nu doar că nu sunt cuvinte multe și de multe feluri a grăi intru lauda măririi ei, ci pentru că, fiind mintea mea tulburată de norul neștiinței și mai vârtos întunecată de socoteala dumnezeieștilor și prealuminatelor ei daruri, îmi înfrunt și-mi ticăloșesc nevrednicia și neștiința învățăturii mele (…).

OPINIE Nicușor Dan, articol publicat pe un site conservator din SUA, la a 250-a aniversare a Americii: „Parteneriatul dintre ţările noastre trebuie consolidat”

09:05

EXCLUSIV „Şoşocarul” devenit „bolojenist” explică pentru Gândul cum l-a racolat Bolojan: „Dacă sunt bun, au nevoie să facem treabă”

09:00

Și precum întru numele lui Iisus se pleacă tot genunchiul celor cerești și celor pământești și celor de sub bezne, așa este și ea, mai cinstită în cer decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii și pe pământ mai închinată și mai fericita ca o împărăteasă a lumii, de tot credincioșii pământului (…).

Pentru că precum nu este cu putință să socotească, nici cu mintea să gândească cineva o ființă mai cuvioasă și mai naltă decât Dumnezeirea, așa nici o zidire mai covârșitoare decât aceea ce a născut pe un Dumnezeu Carele S-a făcut om. Că pe dânsa a ales-o Dumnezeu, mai înainte decât toată zidirea, pentru ca să-I fie lăcaș veșnic, după cum grăieste David: aceasta este odihna Mea în vecii vecilor și într-insa voi locui, pentru că am ales-o.

Aleasă este, cu adevărat, ca soarele, pentru că este încununată cu toate razele darurilor dumnezeiești și strălucește mai vârtos între celelalte lumini ale cerului.

Aleasă este și frumoasă ca luna, pentru că stinge cu lumina sfințeniei celelalte stele și pentru marea și minunata strălucire de toate șiragurile stelelor celor de taină se cinstește, ca o împărăteasă.

Aleasă este ca revărsatul zorilor, pentru că ea a gonit noaptea și toată întunecimea păcatului și a adus în lume ziua cea purtătoare de viață.

Aleasă este, că este izvor carele cu curgerile cereștilor bunătăți adapă sfânta Biserică și tot sufletul creștinesc.

Aleasă este, că este chiparos carele cu înălțimea covârșește cerurile și pentru mirosul cel din fire s-a arătat departe de toată stricăciunea.

Aleasă este, că este crin, că măcar de a și născut între mărăcinii nenorocirii celei de obște, dar nu și-a pierdut niciodată podoaba albiciunii.

Aleasă este, că este nor carele n-a ispitit nici o povară a păcatului.

Aleasă este, pentru că este fecioară mai înainte de naștere, fecioară în naștere, fecioară și după naștere și este o adâncime cu neputință de cuprins a bunătăților și o icoană însuflețită a frumuseților celor cerești. Este o grădină încuiată dintru care a ieșit floarea cea neveștejită, și fântână pecetluită, dintru care a curs izvorul vieții, Hristos”.