Tweeto-tirurile lui Trump lovesc în credibilitatea Americii

„Statele Unite ale Americii au în vedere, în plus față de alte opțiuni, oprirea tuturor schimburilor comerciale cu orice țară  face afaceri cu Coreea de Nord”, a postat ieri președintele Donald J. Trump,  într-un tir de tweet-uri pe tema ultimului test nuclear al lui Kim Jong-un.

Dacă 90 la sută din comerțul internațional al Fenianului e cu Beijingul, la cine s-ar fi putut referi?

Trump s-a mărginit până astăzi să amenințe, fără însă să-și pună amenințările în practică, iar acest lucru la nivelul celei mai mari puteri a lumii e o dovadă de slăbiciune. Credibilitatea USA scade cu fiecare tweet al lui Trump.

REACȚIE Miruță, despre varianta unui premier tehnocrat: ”Nu e o soluţie pe care putem să o introducem noi, doar cu 13% în Parlament”

09:07

CONTROVERSĂ Noul Orient Mijlociu. Ce se va întâmpla după încheierea războiului din Iran? 7 puncte de reper care ar putea remodela regiunea

09:00

Și-a închipuit că lăsând pe seama Chinei rezolvarea problemei nord-coreene face o mișcare iscusită. Dacă însă nepotul Președintelui Etern își continuă testele, din ce în ce mai zgomotos, e pentru că între SUA și China nu există ceea ce se cheamă un „consens operațional”. Observația aparține lui Henry Kissinger (ale cărui sfaturi Președintele fie nu le ascultă, fie nu le pricepe).

Într-o analiză publicată în Wall Street Journal pe 11 august, fostul Secretar de Stat, care și astăzi, la 94 de ani, mai face naveta între Beijing-Moscova-New York, un foarte bun cunoscător al jocului geopolitic la zi,  a atras atenția asupra situației în care se află China. Nu poate asista la dispariția Coreeii de Nord, zona sa tampon, dar nici nu poate accepta amenințarea nucleară. „Dată fiind alocarea enormă și disproporționată a resurselor naționale nord-coreene către programul de înarmare nucleară, a abandona programul sau a-l limita ar produce o răsturnare politică, poate chiar o substanțială schimbare de regim. China pricepe fără îndoială acest lucru. Prin urmare, unul dintre cele mai evidente demersuri ale diplomației sale actuale este sprijinul de principiu al Beijingului pentru denuclearizarea Coreei de Nord. În același timp, perspectiva dezintegrării sau a haosului în Coreea de Nord, stârnește cel puțin două îngrijorări majore în China. Prima e legată de efectele politice și sociale ale unei crize interne nord-coreene asupra Chinei înseși (unul dintre aceste efecte ar putea fi un val de refugiați care ar urma unei crize umanitare, n.m.). A doua implică securitatea în nord-estul Asiei. Imboldul Chinei, în ajutorul la implementarea denuclearizării, va fi de a impune restricții comparabile în toată Peninsula Coreea” (fapt care s-a și întâmplat, printr-o inițiativă chino-rusească, respinsă de Casa Albă, n.m.), scrie Kissinger. „China ar trebui să aibă, de asemenea, un rol în evoluția post-denuclearizare a Coreei de Nord, fie că va fi o soluție cu două state, fie soluția reunificării (…). Până în prezent, Administrația [Trump] a urgentat China să preseze asupra Coreei de Nord, precum un fel de subantrepernor care să atingă obiectivele americane. Cea mai bună abordare – poate singura realizabilă – este de a îmbina cele două eforturi și de a dezvolta o poziție comună, urmărită în cooperare cu celelalte țări implicate”.

Revenind la tweeto-tirurile lui Trump, ai zice că acum și-a găsit președintele Americii cu cine să se certe, dacă de fapt n-ar lovi în ultima vreme, cu fiecare tweet, în credibilitatea Americii. Schimburile comericale dintre Statele Unite și China se apropie de 650 miliarde de dolari și, în plus, China e cel mai mare creditor al Americii!