Sevil, regina lui Tudose

Premierul Tudose, așa, cu circuitele schimbate, cum părea, când a ieșit din CEx, la declarații („Vă anunț că Sevil va lucra de luni la guvern”), a câștigat partida în fața unui Dragnea, bulversat. După un șah-blitz, dat acestuia, în urmă cu două zile, șeful executivului i-a dat și matul de rigoare liderului său, cu două dame și-un pion.  

Sigur, garda pretoriană a încercat explicații: „Cei trei miniștri și-au menținut demisiile ca să nu plece Tudose din fruntea guvernului. Au făcut-o în binele țării! Iohannis ar fi numit un alt prim-ministru”, au spus ei.

EXCLUSIV Dosarul „bunicuța ucraineană” și fabrica de cetățeni români. Cât l-a costat pe un tunisian să își „revendice” bunicii din România interbelică. Imagini de la flagrant

06:00

EXCLUSIV De ce huruie unele tramvaie Imperio la frânare și scot un zgomot de zici că se rup. „Poate fi o problemă de la calea de rulare” / Vagoanele Astra încă sunt în garanție

06:00

O fi, dar victoria acestui premier rămâne scrisă în hârtii, consfințind prima umilință în cv-ul lui Dragnea. Pohta ce-a pohtit, indiferent în ce fel a curs jocul: trei dintre cei patru miniștri indezirabili au plecat învinși de la Victoria lui Tudose.  

Iar victoria lui Tudose constă, în primul rând, în aceea că nu a clacat, că nu a fost aruncat la colț, în genunchi, pe coji de nucă, de suflul blamului colectiv al CEx-ului; de pledoariile, când ingenios-conciliante (Dragnea: „A fost o greșeală de comunicare între guvern și partid. Și eu am greșit”), când belicos-moralizatoare (Firea: „Nu e corect ca unii dintre noi să-și exprime nemulțumirile în media, și nu în cadrul organizat, statutar), susținute de unii dintre colegi înainte de partidă.

Tudose a câștigat lupta nu pentru că ar fi avut, neapărat, dreptate. Asta ar fi fost, oricum, prea puțin în opinia „colectivului”, după cum, chiar el însuși, a simțit. A câștigat pentru că lui Dragnea i s-a făcut frică. A fost prima oară când a perceput măsura dezastrului, ce s-ar fi declanșat odată cu demisia lui Tudose. Iar pe Tudose l-a crezut în stare. L-a simțit că se va duce până la capăt. Că nu dă înapoi. (Nici n-ar fi putut fi altcumva. Ce premier ar mai fi fost acesta, umilit de partid, pus să înghită broaște, întors pe funcție ca un bolnav de lingoare, trăind, umblând, graseind, în prezența tuturor grimasele ironice ale miniștrilor săi?!).

Și spaima lui Dragnea a devenit și spaima doamnelor ministru. E bulversant să-ți asumi dezastrul. N-a mai fost nevoie de vorbe.

Sevil Shhaideh a făcut-o, până la urmă, cu fermitate. Rovana Plumb a făcut-o din mimetism. Înainte s-o facă, tocmai anunțase că n-o va face; că are susținerea partidului.

Dacă Sevil renunța la demisie, ar fi renunțat și Rovana.

Așa că, omul pentru care Liviu Dragnea ar fi mers cu nebunia până la capăt s-a dovedit a fi regina cu care Tudose l-a  dat mat.

C-așa e-n tenis!