Stai liniștit, SRI lucrează pentru tine!

Concluzia, consecventă depoziției de martor a lui Daniel Dragomir, fost ofițer de informații, în comisia de anchetă privind alegerile din 2009, cu privire la situația de mai sus: despre SRI nu se poate spune că este o instituție de forță care face parte din sistem. SRI este o instituție de forță care urmează protocolul întocmai și la timp. Păi, nu?

Așa stând lucrurile, dacă are cineva, oricine ar fi acela, sânge în instalație să ceară raportul întocmit de SRI, privind activitățile desfășurate în sufrageria lui Gabi, din noaptea zilei lui Onțanu, despre cele petrecute în context, problema va fi ca și rezolvată.

EVENIMENT Mesajul lui Mircea Cărtărescu după întâlnirea cu Papa Leon al XIV-lea la Vatican: „O zi memorabilă pentru mine”

13:03

SURSE O nouă rundă de discuții la Palatul Victoria. Bolojan, Fritz și Kelemen negociază desemnarea viitorului premier

13:02

Fără circul invitațiilor la comisie, refuzate, justificat sau nu, de procurorul șef al DNA, fără veșnica și revoluționara întrebare, rămasă, infinit, fără răspuns, „a fost sau n-a fost?!”, fără aroganțe, ambiții și orgolii, fără greve ale foamei, japoneze sau diverse alte modele, într-un cuvânt, fără circ, politică și isterie.

Dacă raportul spune că nominalizații s-au aflat în povestea cu pricina, depănată peste noapte – adică, potrivit lui Dragomir, au inițiat și susținut un brainstorming (anume, au ventilat idei, cum ar fi spus un vechi ministru român al Apărării) despre cum să împiedice materializarea/punerea în operă a cererii venite dinspre „celula de criză” a Kiseleff-ului, recte „renumărarea voturilor din diaspora”, atunci totul a luat sfârșit.

De ce a declarat Dragomir toate acestea, abia acum, și în acest context, nu mai are rost să ne întrebăm.

E de ajuns ca, un document oficial al Serviciului Român de Informații, lucrat și înregistrat la momentul respectiv, construit pe informații la prima mână – să nu-mi spună cineva că Serviciul când lucrează, lucrează pe mute și pe surde, indiferent de cine și pe cine ascultă -, dacă există, și confirmă lucruri, să fie luat în seamă.

Sincer, Dragomir din conjunctură mi s-a părut – și nu pot spune că am scăpat de sentiment – relativ dubios. Dar calitatea omului, de a spune o poveste cu anume logică, introduce o „fantă de lumină” în filmul negru al nopții generalilor în rezervă.

Pentru că, altfel, oricât ar încerca unii să dreagă busuiocul și să pună picioarele generalilor în ghips, cum că s-au adunat, în păr, la Oprea, ca să-i sufle lui Onțanu-n lumânare, exact în noaptea de Halloween a lui Geoană, și de pomină a lui Băsescu, figura e cam străvezie.

Indiferent dacă întâlnirea a fost privată sau publică…